Multe subiecte, puţine predicate

Care antrenor român mai e azi un domn perfect european ca Jenei?

Subiectele fotbalului românesc de fiecare zi sînt  jucatorii, discotecile, Mutu, patronii, galeriile, transferurile, prinţii, maşinile, Borcea, surprizele, clanul Becali, scandalurile şi alte cîteva în relaţie cu acestea. Despre […]

Care antrenor român mai e azi un domn perfect european ca Jenei?

Subiectele fotbalului românesc de fiecare zi sînt  jucatorii, discotecile, Mutu, patronii, galeriile, transferurile, prinţii, maşinile, Borcea, surprizele, clanul Becali, scandalurile şi alte cîteva în relaţie cu acestea. Despre antrenori se vorbeşte doar la instalare şi la demisii sau cînd fac dezvăluiri şocante despre foştii lor patroni.

Cu antrenorii care se rotesc de decenii la retrogradabile n-ai cum să faci un fotbal mare. Nici cu cei mai spălaţi la minte, care se duc după bani în ţări cu un fotbal mic, dar avut. Nu putem numi nici un antrenor la Liga-ntîi care ar putea duce la titluri sau în Liga Campionilor echipe de mîna-ntîi de dincolo de Tisa. Boloni nu e un mare antrenor, ci echivalentul în Europa al unui autohton de locurile 5 – 8.  Fotbalişti la export se mai găsesc, dar antrenori de clasă continentală niciunul. Acesta e adevărul numărul unu al campionatului: n-are nici un antrenor român de referinţă, iar străinii sînt toţi de la recuperări, trompete, mandorline şi tobe sparte. Ca să fiu şi mai clar în ce îndrăznesc să afirm, vă propun să-i selectaţi, dintre jucătorii cei mai comentaţi, pe cei care ar putea deveni nişte antrenori capabili să scoată fotbalul din mediocritate. Unii au picioare, dar n-au minte, cîţiva ar avea minte, dar n-au antrenat-o într-o şcoală, nu vorbesc nici o limbă străină, de fapt nu vorbesc bine nici româneşte. Vor fi fiind şi cîţiva care ar putea deveni antrenori, după ce nu vor mai juca, dar dacă nu au un nume care să impună vor fi obligaţi să-şi facă mîna şi să-şi obosească ambiţiile în ligile inferioare, unde nici milă, nici îndurare nu e.

Antrenorii fac fotbalul, nu federaţiile, patronii şi fotbaliştii, pentru că înainte de a face fotbalul antrenorii fac fotbalişti. Numărul jucătorilor impuşi pe o treaptă superioară de antrenorii de azi din Liga întîi e mult, mult mai mic ca acela al jucătorilor stricaţi din nepricepere, deficit psihologic şi pedagogic şi mîrlănie de stadion. Care antrenor român mai e azi un domn european ca Jenei? Care patron şi-a propus să facă din fotbaliştii lui nişte domni ca şi el? Chivu e un domn nu numai fiindcă e prin fire un om echilibrat şi un ins bine crescut, ci şi pentru că anturajele din Italia i-au favorizat excelenţele de structură. Cîţi antrenori din Liga întîi pot să facă performanţă fără să înjure şi să-şi umilescă la modul soldăţesc jucătorii?
Şi o ultimă întrebare: care e antrenorul român de azi care ar trebui să fie un model şi un motiv de speranţă pentru întreg fotbalul românesc? Numiţi-l dumneavoastră, fiindcă eu nu mă încumet.