Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Cuvîntul “motivatii” şi puţinul din spatele lui

Fotbalistul român e dus cu zăhărelul. O expresie intraductibilă în Europa Unele cuvinte din fotbal se bucură, ca şi unii jucători, de un contract mai bun decît l-ar merita. De exemplu, MOTIVAŢIE şi PROFESIONIST. Pînă şi juniorii au ajuns, cînd […]

duminică, 6 decembrie 2009, 3:14

Fotbalistul român e dus cu zăhărelul. O expresie intraductibilă în Europa
Unele cuvinte din fotbal se bucură, ca şi unii jucători, de un contract mai bun decît l-ar merita. De exemplu, MOTIVAŢIE şi PROFESIONIST. Pînă şi juniorii au ajuns, cînd sînt solicitaţi pentru prima oară de un ziar sau de un canal tv, să spună că-s profesionişti. Un profesionist, nu contează în ce domeniu, trăieşte cel puţin decent şi în orice caz demn din condiţia lui  Ori, la marea majoritate a fotbaliştilor noştri, defectul “profesionalismului” lor e la cîştig şi la demnitate. Un profesionist are o motivaţie pe viaţă, nu una cumpărată, ca la Dinamo, pe şest şi numai la doi-trei fiţoşi.

Steaua ar putea fi subiectul unui studiu de caz pentru variaţia motivaţiilor, în funcţie de orice. La Tiraspol, Steaua a jucat cu o motivaţie pur profesională, de echipă, cam jumătate de ceas cu totul şi numai în repriza a doua. În restul timpului, motivaţia a fost mărunţită, individuală şi împrăştiată. La Steaua, problema e la ce pot jucătorii, nu la ce vor. Nicoliţă vrea cel mai mult, pe durata a 90 de minute, indiferent de forfota financiară de la club, dar tehnica nu-l ajută decît în cîteva faze pe meci. Cristi Tănase e un jucător care la Piteşti s-a evidenţiat mai ales în meciurile cumpărate de Penescu. Motivaţia lui e una judeţeană şi circumstanţială.

La Rapid, echipa e motivată de aşteptare şi speranţă. Banii nu mai sînt de foarte mulţi ani primul stimul. Şi Rapidul e un caz suprarealist: o echipă cu motivaţiile vraişte trage la titlu! Pentru un patron de club occidental, aiureala continuuă de la Rapid e mai mult decît o enigmă. E însăşi definiţia ţărilor din Est: totul e pe dos, dar ţările există!

Fotbalul nostru e dus cu zăhărelul. Odinioară, formularea asta intraductibilă în alte lumi, era foarte populară la noi. Românul putea fi dus cu zăhărelul. Minciuna, dacă era îndulcită niţel, era acceptată ca adevăr de toată lumea. Singura echipă la care se procedează altfel e Urziceniul. Altceva decît o mare carieră internaţională, Dan Petrescu nu concepe. Pentru Dan Petrescu, a fi pe primul loc în România e un fapt la jumătatea distanţei dintre subînţeles şi puţin. Dacă îi luăm la rînd pe antrenorii din prima ligă, înţelegem şi motivaţiile parţiale, modeste şi fracturate ale echipelor pe care le antrenează. Ce Europa, ce performanţă, ce ţeluri mari?! Mănîncă şi ei o pîine, iar dacă patronul poate fi păcălit des şi mult, au şi unt. 

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Comentează