Iubiteloe de fotbalişti, ele blonde şi ei trişti

Haideţi să nu ne mai prefacem solidari cu nişte drame care nu-s drame, ci fiţe

Despre tristeţile private ale fotbaliştilor se scrie rar şi cu alte unităţi de măsură decît despre necazurile celorlalţi sportivi. Dramele au cauze deasupra puterilor omului. […]

Haideţi să nu ne mai prefacem solidari cu nişte drame care nu-s drame, ci fiţe

Despre tristeţile private ale fotbaliştilor se scrie rar şi cu alte unităţi de măsură decît despre necazurile celorlalţi sportivi. Dramele au cauze deasupra puterilor omului. Ţin de destin. Nefericirile din dotare ale multor jucători, abia ieşiţi din adolescenţă, nu se cheamă drame, oricît s-ar strădui unii confraţi să le împacheteze în cuvinte mari, fiindcă au cauze sancţionate de bunul simţ, de legile statului şi de viaţă.
Fotbalistul beat, care-şi face praf maşina de fiţe şi trimite în spital un pieton nu trăieşte o dramă. Cel care o trăieşte e pietonul. Nici faptul că golgeterul unei echipe e înşelat de iubita ori de soţia – top model nu e o dramă. E o întîmplare banală, din lumea fotbaliştilor care se însoară de la o vreme încoace numai cu branduri de discotecă şi cu piţipoance de Dorobanţi.

   De cîţiva ani buni, iubitele top-model ale fotbaliştilor au devenit subiect de presă scrisă şi de televiziune, iar relaţiile acestora în mediile jucătorilor cu contracte mari pricini de scandal. Şi aici România maimuţăreşte fotbalul din Europa bogată.  Nu există publicaţie de cancanuri, care să nu tipărească frecvent fotografii mai mult decît compromiţătoare cu neveste, logodnice şi “relaţii” de fotbalişti. S-a instalat în mass-media chiar şi un limbaj de situaţie: “femei de tribuna zero”, “blonde de fotbalişti”, “folcloriste”, “vedete de Bamboo”, “paraşute de cantonament”, “traseiste de paturi”…

   Un divorţ e, nu contează cine-s persoanele, un motiv de supărare, uneori o supărare de drum lung. Mulţi nu se mai repară niciodată sufleteşte după un divorţ. Divorţul unui fotbalist de vedeta care a mai încălzit înaintea lui şi alte aşternuturi de goleadori, oricît s-ar strădui unii să le plîngă pe umăr băieţilor, e tot un pictorial de scandal, nu o dramă. Că omul suferă, asta-i altă poveste. Cîţi nu-şi muşcă mîinile toată viaţa, ca să descopere la sfîrşit că au suferit pentru ce nu merita? Cîţi nu confundă îmbufnarea şi îndărătnicia cu suferinţa? Nu cred că e oportun să ne prefacem solidari cu nişte drame care nu-s drame, ci ambiţii, vanităţi şi prostii 

de flăcăi care nu ştiu pe ce să mai spargă banii. Mai ales că noul folclor al fotbalistului, care-şi permite, la banii lui să-i sufle amanta unui alt fotbalist, discreditează o viaţă de familie care la marea majoritate a oamenilor de fotbal nu diferă de aceea a publicului. Înmulţirea “vedetelor” din preajma jucătorilor cu maşini de lux şi cont gras în bancă nu-i de natură să sporească stima faţă de familiile echilibrate. Lumea are tendinţa să generalizeze ideea de desfrîu şi prostie.

   Jucătorii care nu justifică nădejdile puse în ei n-au capotat fiindcă i-au înşelat iubitele. Au păţit-o fiindcă sînt de înşelat şi fiindcă au avut un talent scurt, de numai doi-trei ani. Nici în fotbal talentul nu-i dat pentru întreaga carieră.