Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

BANII LU’ DOM’ GIGI

Patronul Stelei n-a păcălit pe nimeni, el a fost cel păcălit tot timpul

Un urs i s-a plîns regelui animalelor, leul, că a fost violat de zece ori de un vulpoi. Ursul o rupea la fugă, cînd vedea vulpoiul, dar […]

duminică, 20 septembrie 2009, 5:17

Patronul Stelei n-a păcălit pe nimeni, el a fost cel păcălit tot timpul

Un urs i s-a plîns regelui animalelor, leul, că a fost violat de zece ori de un vulpoi. Ursul o rupea la fugă, cînd vedea vulpoiul, dar de zece ori a încercat să se strecoare printre aceeaşi doi copaci, crescuţi foarte aproape unul de altul, şi tot de zece ori a rămas înţepenit între ei. Mă, i-a zis leul, eu credeam că eşti prost. Dar tu nu eşti prost. Ţie-ţi place să fii violat.

Numărîndu-i pe cei zece antrenori care s-au repezit să vină la Steaua, am socotit, ca toată lumea dealtfel, că fiind ei nişte suflete curate şi nişte mari caractere, n-au băgat de seamă – de fericire că pot lucra cu o echipă de blazon – cine-i Gigi Becali. Cînd şi-au dat seama ce le face patronul, deja luaseră piciorul în fund.
Concluzia: ce mari antrenori şi ce stăpîn rău!

Ar fi să punem însă încă o dată problema greşit. Mai bine zis, s-o punem de-a curmezişul şi să rămînem iarăşi înţepeniţi, ca ursul din poveste, în ea. Păi, cum să nu-şi dea seama cei 10 şi cu Stoichiţă 11 că vor fi abuzaţi, cînd o ţară întreagă ştia ce-i aşteaptă? Te poţi gîndi la două lucruri: ori c-au fost proşti, ori că-s perverşi. Există şi astfel de oameni – mai mulţi decît credem –  cărora le place să fie umiliţi, batjocoriţi şi alungaţi, doar pentru plăcerea de a reveni la acelaşi stăpîn şi a mai fi ţinuţi din nou în genunchi. Toţi alungaţii de la Steaua au rostit, la instalare, de parcă ar fi avut un soft în creier, aceleaşi fraze măreţe despre onoare şi demnitate, în vreme ce noi, marele lor public, pariam pe ziua cînd vor fi daţi afară.

Se pune întrebarea: să fi fost chiar atît de inocenţi toţi aceşti antrenori, care s-au bulucit să semneze un contract cu Gigi Becali? Ce onoare, domnilor? Ce demnitate? De unde atîta onoare şi demnitate la nişte oameni care au avut, încă din primele zile la Steaua, destule ocazii să şi-o dovedească, dar au amînat? Cum să nu înghită în sec valorosul antrenor italian Bergodi – abuzat, pînă la Steaua, de încă doi patroni români – cînd a încasat la instalare o căruţă cu bani, iar acum nu pleacă acasă, pînă  nu-şi primeşte şi cealaltă căruţă, cu banii de viol?

Îndrăznesc, călcîndu-mi pe inimă, să spun ceea ce nu credeam c-o să spun vreodată. Gigi Becali n-a păcălit pe nimeni. Pe legea lui, el e cel mai corect om din fotbalul nostru. El a fost tot timpul păcălitul. Banii lui i-au înnebunit pe mulţi, istorici cu dosare de informatori şi foşti filozofi de la “Ştefan Gheorghiu”, ziarişti de-ai lui peşte, care-l aşteaptă lipiţi de poarta palatului ca să fie bruftuluiţi, realizatori tv cu jumătate de normă la buzunarul maneliştilor, o întreagă armată de slugarnici uitîndu-se în jur, doar, doar vor mai fi rămas nişte copaci crăcănaţi în care să se înţepenească. Şi, peste toţi, antrenorii cu simţul afacerii. Fiindcă la Steaua  nu au venit antrenori săraci, ci oameni care, în temeiul unei bogăţii reale, îşi permit să pretindă bani foarte mulţi, pentru onoarea de a fi daţi afară foarte repede. Naivii sîntem noi, cei care scriem ce om rău e Gigi Becali şi ce mari profesionişti sînt antrenorii lepădaţi de hachiţosul Becali.

Privind în urmă, îmi e foarte clar, încă de la primele declaraţii ale lui Bergodi, că n-a venit la Steaua ca să facă mulţi pureci cu un lot de Liga a doua, ci să-i ia banii lu’ dom’ Gigi. Ce, parcă Gigi Becali nu ştie ce poate acum Steaua? Bergodi a făcut-o pe demnul şi pe intransigentul în faţa presei, pînă l-a scos din sărite pe dom’ Gigi. A căutat-o cu lumînarea şi a găsit-o. Iar acum aşteaptă, tot demn şi cu onoarea apărată de contract, să mai ia nişte bani nemunciţi.

Aşa că, domnule Stoichiţă, mult noroc în locul lăsat cald de Bergodi, că pentru onoare şi demnitate mai sînt bani la Steaua!

Comentarii (118)Adaugă comentariu

Comentează