L-a înjurat Gigi Becali!

Tudor Octavian a primit, în sfîrşit, un certificat de calitate: l-a înjurat Gigi Becali!

Cine n-a fost înjurat şi de Gigi Becali, trebuie să meargă la psihiatru. Un om cu carte, care n-a fost insultat de Vadim, nu e […]

Tudor Octavian a primit, în sfîrşit, un certificat de calitate: l-a înjurat Gigi Becali!

Cine n-a fost înjurat şi de Gigi Becali, trebuie să meargă la psihiatru. Un om cu carte, care n-a fost insultat de Vadim, nu e un intelectual veritabil. Dar dacă nu a fost bălăcărit şi de Gigi Becali, e grav. Înseamnă că are o problemă la caracter, că nu e omul întreg, care se credea. Am încercat în mai multe rînduri, e drept, nu foarte hotărît, să fiu luat în seamă de Gigi Becali, să-mi zică şi mie la televizor, la Dan Diaconescu face bani în direct, că-s un nenorocit, o jigodie sau măcar un vieme, să intru şi eu în rîndul elitelor, în partidul celor pe care Gigi Becali îi va rezolva printre primii, cînd va ajunge preşedintele României.

Ca scriitor, care n-are nevoie de pomenile lui Gigi Becali ca să-şi editeze cărţile, ştiam că am dreptul, că merit să fiu înjurat. Cînd n-ai fire de slugă, într-o lume în care o mulţime de oameni cu multă şcoală pupă mîna care-i plăteşte, în loc s-o strîngă, te simţi infirm. E frustrant să trăieşti într-un timp în care Gigi Becali înjură pe toată lumea, iar tu, deşi nu eşti mai prejos ca mulţi din cei pe care i-a făcut albie de porci, rişti să fii simpatizat. Avîndu-l ca invitat – fără să fiu prevenit – într-o emisiune tv, mi-am permis, în pauză, să-l rog cuviincios să nu mai zbiere. S-a petrecut o minune: în partea a doua a emisiunii, Gigi Becali a fost echilibrat, n-a ridicat deloc vocea, nu a ameninţat şi nu a făcut tot timpul caz de relaţia sa privilegiată cu Dumnezeu. Iar rolul acesta, de politiciant controlat şi bine crescut nu-i venea deloc rău. N-a lipsit mult să ne împrietenim.

Cu amintirea acelui moment, cînd l-am prins că, de fapt nu-i chiar atît de isteric pe cît se arată, că joacă  rolul marelui justiţiar, că-l imită în toate celea pe Napoleonul din PRM, inclusiv în ce priveşte cadourile creştineşti, e foarte probabil că Gigi Becali s-a simţit jignit de un apropo mai abrupt de-al meu. Şi fiindcă Gigi Becali întîi înjură şi apoi se întreabă la ce-i foloseşte, m-a trecut, într-un dialog cu un coleg, pe lista duşmanilor.

Gigi Becali e un om cu o determinare sufletească majoră. Aşa sînt unii, simt mai mult. Numai că, din clipa în care i-a înjurat, toţi înjuraţii săi simt brusc mai mult ca înainte. Gigi Becali a descoperit că poate să cumpere aproape tot ce pofteşte, inclusiv istorici şi filozofi. Ce-i interesant în toată povestea asta e că aproape toţi înjuraţii de seamă ai lui Gigi Becali pun respectul pentru semeni înaintea banilor. Respectul e unul din simţămintele care nu se cumpără, se cîştigă.  N-o să-mi bat niciodată capul cu înjurăturile dumisale, mai ales că, de la o vreme,a învăţat de la parlamentari şi guvernanţi ce-i mai urît, să pupe acolo unde a scuipat. Dar fiindcă m-a înjurat şi m-a ameninţat, astfel încît să-mi ajungă la urechi tot ce a avut de zis, îi sunt recunoscător. Mi-a oferit şi un motiv personal, nu numai unul public, să-l ignor. Dar să-l ignor aşa, ca de la aromân la aromân. Dumneavoastră, dragi cititori, fiindcă sînteţi numai români, nu aveţi cum să ştiţi ce înseamnă asta, dar domnul Gigi Becali ştie. La aromâni, în absenţa respectului, e mai bună moartea.