Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Adevărul e întotdeauna altul

Abia în minutul 49 Steaua şi Dinamo au ştiut că rezultatul final va fi numai pe bune

Titlul acestui articol e un vers al lui Marin Sorescu. Poetul ne previne să nu fim niciodată convinşi că deţinem adevărul. În delegarea […]

marți, 6 mai 2008, 6:01

Abia în minutul 49 Steaua şi Dinamo au ştiut că rezultatul final va fi numai pe bune

Titlul acestui articol e un vers al lui Marin Sorescu. Poetul ne previne să nu fim niciodată convinşi că deţinem adevărul. În delegarea lui Tudor la meciul Dinamo-Steaua, s-au confruntat mai multe adevăruri, dar cel din mîna lui Mircea Sandu a fost cu mult deasupra celorlalte. Mircea Sandu i-a salvat cariera arbitrului, simţind sau poate ştiind că partida e pe bune. Mai mult, Mircea Sandu şi-a dat seama, fiindcă se pricepe al naibii de bine la psihologii, că Dinamo poate să bată Steaua. Că are o motivaţie în plus şi nu neapărat una financiară. Ce a avut Dinamo în plus, nu se obţine cu bani. E un lucru pe care Gigi Becali n-o să-l priceapă niciodată.

Lui Tudor îi trebuia un spectacol cu miză mare, ca să-şi spele păcatele din meciul Steaua – CFR Cluj. Dar un spectacol în care, arbitrînd corect optzeci şi nouă de minute, să-şi poată alege singur minutul cu greşeala. Nu trebuia să arbitreze făţiş pro Dinamo. Era suficient să nu greşească deloc pro Steaua. România fotbalistică era prea marcată de amintirea acelui arbitraj infect, ca să nu facă un capăt de ţară dintr-o eroare mare, dar unică, pro Dinamo. Altfel spus, publicul şi presa erau cumva pregătite sufleteşte pentru o compensaţie. Şi compensaţia a venit în minutul 49. A fost minutul în care Steaua a înţeles că n-are protecţia arbitrului. Pînă atunci a jucat socotind că Becali stă cu degetele pe butoane.

Pe Mircea Sandu l-a favorizat, în subtilul său scenariu întru resuscitarea lui Alexandru Tudor, declaraţia infatuată a lui Gigi Becali, cum că are încredere maximă în arbitru. Cu poliţa asta în alb, Alexandru Tudor a primit liber la o gafă de răscruce.
Simularea lui Bratu, dacă ar fi primit cartonaş roşu, declanşa nebunia. Dacă dicta eliminarea, Tudor şi-ar fi dat foc la valiză. Sandu l-a salvat pe Tudor dîndu-i în gestiune meciul în care, la fiecare greşeală, adevărul era altul. În minutul în care Steaua a înţeles că Tudor nu-i asigură protecţie, a înţeles şi Dinamo că nu-l are ca duşman. Pe asta a mizat Mircea Sandu, pe adevărul de care el, unul, era sigur.

Sigur, Alexandru Tudor n-a primit astfel dreptul la încă o mare porcărie, în virtutea statutului său de om care dacă greşeşte, n-o face intenţionat. Dar poate să intre o vreme pe orice stadion, fără să fie fluierat. Nu-i puţin. Cu eroarea din minutul 49, pomenită pe prima pagină în toată media, dar nu vehement şi nici reclamînd sancţiunile FRF, arbitrul Tudor e ca şi nou. Depinde acum numai de el ce detergent va folosi mai departe. Maurul Mircea Sandu şi-a făcut datoria.    

Comentarii (26)Adaugă comentariu

Comentează