Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

CFR Cluj. Copacii şi pădurea

Clujul îi vrea campioni pe nişte stranieri care vor doar să cîştige mai bine ca acasă la ei

Gruparea din Cluj e o investiţie ambiţioasă, un subiect productiv de presă, o nevoie istorică de revanşă, o pată de culoare, o […]

marți, 29 aprilie 2008, 8:01

Clujul îi vrea campioni pe nişte stranieri care vor doar să cîştige mai bine ca acasă la ei

Gruparea din Cluj e o investiţie ambiţioasă, un subiect productiv de presă, o nevoie istorică de revanşă, o pată de culoare, o replică la trufiile bucureştene, un pariu de antrenor, un proiect mediatic, e orice, dar nu o echipă. Un an întreg, din cauza copacilor n-am văzut pădurea, dar acum, cînd au început defrişările de sfîrşit de campionat vedem că pădurea e mai mult luminişuri.

La CFR Cluj au fost epuizate toate motivaţiile financiare. Din păcate, în fotbalul de avînt şi de patriotism local motivaţiile financiare nu ajung. Mai trebuie ceva, iar acest ceva n-are cum să meargă la nişte jucători care în ţările lor n-au fost crescuţi pentru lupta la titlu. Au fost crescuţi să joace bine şi să trăiască mai bine decît părinţii lor, dînd cu piciorul în minge. La Cluj li se cere un gen de angajare sufletească pe care nu l-au cunoscut şi practicat. Oricît de violenţi ar fi fanii din ţările stranierilor lui Andone, patima românească are un element deosebitor: îi face pe mulţi jucători de valoare medie să-şi depăşească mult posibilităţile.

Dacă n-ar fi biciuiţi să tragă la titlu, portughezii şi argentienienii Clujului ar evolua relaxat şi ar arăta fotbal. Aşa cum au arătat în tur, cînd jucau ce se pricepeau, fără grija adversarilor direcţi. Jucau în România la fel cum jucau la ei acasă. Cînd lucrurile s-au precipitat şi au fost biciuiţi să joace ca în România, la rupere şi cu nişte disperaţi care puteau cîştiga într-un meci cît într-un întreg campionat, au capotat.

Ar mai fi un adevăr de care n-am ţinut seamă cînd am conchis că gruparea lui Andone ar putea deveni campioană. Portughezii şi argentinienii din Cluj n-au viziunea gloriei continentale. Acasă erau plătiţi modest şi dacă au venit în România nu au făcut-o ca să forţeze o mare carieră europeană, ci doar ca să fie plătiţi mai bine. Cînd tot ce şi-a dorit un portughez din al doilea eşalon valoric e o echipă cu bani mai mulţi, nu-i poţi pretinde să fie peste noapte un Drogba sau un Messi. Dacă ne uităm mai atent în Europa, portughezii nu fac nicăieri figură de mari învingători.

Nu-i exclus ca prin nişte convulsii de final de retur CFR Cluj să termine pe primul loc. Cu jocul pe care-l oferă acum, n-au faţă de Liga Campionilor. N-au faţă nici de Cupa UEFA. Sînt ca un boxer care pare a mînca jeratec, dar după primul pumn primit drept în faţă, continuă meciul ţinîndu-se de adversar. În loc ca după eşecul din Ghencea gruparea să se fi adunat sufleteşte ca un singur om, ea s-a înmuiat şi a jucat partide din ce în ce mai proaste. Ultimul meci bun al lui Andone a fost, paradoxal, acela în care a pierdut la Steaua ca urmare a imensei porcării a excesiv de lăudatului Alexandru Tudor.

Comentarii (86)Adaugă comentariu

Comentează