Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Diferenţa dintre gafă şi tîmpenie

Discutăm despre un gen de iresponsabilitate derivînd dintr-o pregătire psihică precară. Pur şi simplu nu înţeleg de ce clipei de uluială a lui Nicoliţă, de la Madrid, i s-au acordat gratificaţii naţionale, iar tîmpeniei lui Galamaz, de la Bruges, nici […]

marți, 28 noiembrie 2006, 5:42

Discutăm despre un gen de iresponsabilitate derivînd dintr-o pregătire psihică precară. Pur şi simplu nu înţeleg de ce clipei de uluială a lui Nicoliţă, de la Madrid, i s-au acordat gratificaţii naţionale, iar tîmpeniei lui Galamaz, de la Bruges, nici măcar o primă de excelenţă. De ce continuăm să privim cu şăgălnicie nişte obiceiuri mîrlăneşti, din patrimoniul fotbalului judeţean de maidan – precum scuipatul, datul la gioale şi trasul de tricou în careu – dar facem caz de arbitrajele internaţionale foarte exacte şi, din acest motiv, pasămite antiromâneşti. Adică de acele arbitraje care sancţionează scurt contribuţiile  balcanice la istoria faulturilor prosteşti şi ne spun că intrarea în UE priveşte şi relele maniere din sport.

Faultul în careu prin care Galamaz i-a stricat rezultatul lui Dinamo în Belgia are tot dreptul să fie socotit o tîmpenie. Nu gafă, nu eroare de apreciere, nu moment de panică şi nici altceva, ci tîmpenie. Genul acela de rezolvare şmecherească de gaşcă, nu de echipă, care, cînd reuşeşte, e aplaudată în vestiar de coechipieri şi criticată ipocrit de patroni. Trage, carevasăzică, Dinamo ca la galere mai bine de două treimi din meci, pogoară în teren destinul bun în vreo două rînduri şi-i scoate mingea din gol lui Gaev – acest Carlos 2 aciuat cu mofturi în Groapă – şi, hodoroc tronc, hop Galamaz cu tîmpenia.

Mircea Rednic, fiindcă-i băiat de, spune că Galamaz trebuie iertat, deoarece a fost mult timp accidentat. Dac-ar fi vorba de un fault de manual, am aprecia delicateţea lui Rednic. Dar modul în care Galamaz şi-a luat belgianul în braţe în careu nu e fault, e o deprindere. O soluţie golănească venind din fotbalul de trei parale al ligilor inferioare. O rezolvare pe care nici un antrenor mare n-ar recomanda-o.

Nu vreau să spun că n-o să vedem niciodată astfel de tîmpenii pe terenurile vestite ale Europei. Ce vreau eu să spun e că nici un jucător cu adevărat responsabil nu şi-ar permite să nenorocească un rezultat cu un astfel de “moment personal”. Dacă Dinamo n-o să se califice din grupe, vina va fi toată a lui Galamaz. Să ne înţelegem: nu discut o neputinţă fizică, un şut aiurea sau un autogol. Discut ceva ce nu trebuia făcut. Un procedeu necavaleresc.  Un tip de intervenţie la care nu-l obliga nici faza, nici rezultatul, nici tactica. Discut un gen de iresponsabilitate derivînd dintr-o pregătire psihică precară.

Poate că sînt eu exagerat, dar cred că între tîmpenia din careu a lui Galamz, lipsa de reacţie a şefilor de la Dinamo – altfel foarte prompţi cu greşelile altora – şi violenţele din avion ale hoardei de suporteri agreaţi de club există o legătură.

Comentarii (83)Adaugă comentariu

Comentează