Cîştigul fără echivalent în valoare

Pe Steaua a terminat-o revărsarea de prime şi bonusuri becaliene. În afaceri, cînd investeşti mai mult, cîştigi mai mult. Ce-i valabil însă în afaceri nu-i la fel de valabil şi-n fotbalul de piaţă. Mai ales că şi-n afaceri unii investesc […]

Pe Steaua a terminat-o revărsarea de prime şi bonusuri becaliene. În afaceri, cînd investeşti mai mult, cîştigi mai mult. Ce-i valabil însă în afaceri nu-i la fel de valabil şi-n fotbalul de piaţă. Mai ales că şi-n afaceri unii investesc mult şi cîştigă prost, iar alţii investesc bine şi cîştigă enorm. Mai mult nu înseamnă neapărat mai bine. La Steaua, de vreo trei ani se vorbeşte numai de bani. Un adevărat delir. De la Gigi Becali, s-au contaminat aproape toţi stăpînii de echipe, anunţînd prime din ce în ce mai mari în meciuri cheie. Mai bine zis în meciuri care, datorită primelor nebuneşti, sunt considerate astfel. Din cauza strigărilor de bani, campionatul nostru e plin de derbiuri. Pînă şi bătăliile oarbe dintre ultimele clasate se cheamă derbiuri. Ca şi cum plusînd, ca la poker, performanţa vine de la sine.

Nenorocirea pleacă de la faptul că banii din fotbal sunt mulţi şi negri şi că nu au un echivalent în muncă şi deşteptăciune, ci în şmecherie şi-n speculă. Nu au un echivalent în valoare, nici la finanţatori, nici în teren. Fotbalul e, în esenţă, atletism. Un vitezist nu fuge de două ori mai repede, dacă-i dublezi premiul. Cînd premiul e disproporţionat, faţă cu dotarea de la natură, atletul capotează. Se dopează, forţează organismul şi se epuizează înainte de vreme.

La Steaua, s-a forţat continuu, pînă în punctul în care toată echipa s-a rupt. E posibil să greşesc, dar cred că Dică, Rădoi, Badea, Iacob, Bădoi, Petre Marin, Cristocea – ca să nu mai vorbesc de oameni care era vădit că nu aveau de unde da mai mult, precum Neaga, Croitoru sau Zaharia – nu se mai ridică de unde au căzut. Au făcut bani, dar cu fotbalul mare au sfîrşit-o. Li s-a cerut să dea mai mult decît le-ar fi permis biologia, li s-au fluturat la fiecare meci teancurile de bani, şi-au frînt picioarele, fiindcă le aveau fragile şi nepotrivite pentru nişte trînte cu miză mare, iar cei care nu mai sunt buni de nimic se înmulţesc fiindcă li se alătură cei striviţI sufleteşte, fracturaţI la voinţă, la suflet. Gigi Becali a angajat într-o cursă de superatleţi o echipă adunată la repezeală şi fără cap de la cluburi puse pe păcăleli. Eroarea nu-i la felul în care decide Becali unsprezecele din teren, ci la cumpărături. Buni sau bunişori în sistemul unde evoluau – Bădoi, Croitoru, Cristocea, Zaharia – jumătate din fotbaliştii Stelei nu rezistă la şocurile psihologice provocate de Becali, iar banii, care se tot înmulţesc, le produc un complex de vinovăţie care nu are soluţie. Dublarea contractelor, după eşecul de sistem de la Sevilla, a fost lovitura de graţie.