Regele e un biet colonel

de Tudor Octavian

Ca în legenda Meşterului Manole, scrisă pe dos, unul dărîmă, iar celălalt nu zideşte. Nici un ziarist nu-i mai spune lui Hagi, în titluri, rege. Nici în titluri, nici în cuprinsul textelor. Regii adevăraţi sînt demni şi […]

de Tudor Octavian

Ca în legenda Meşterului Manole, scrisă pe dos, unul dărîmă, iar celălalt nu zideşte. Nici un ziarist nu-i mai spune lui Hagi, în titluri, rege. Nici în titluri, nici în cuprinsul textelor. Regii adevăraţi sînt demni şi în cădere. Hagi nu prea are maniere de suveran. Patronul i-a zis lui Hagi colonel, iar dacă i-ar fi zis plutonier era acelaşi lucru. Hagi e supus ca un plutonier, care ştie că-l poate şmecheri pe şef la inventar. Şeful îi vrea în teren pe Surdu şi pe Bădoi, dar subordonatul se face că n-aude şi iese la atac cu Zaharia şi Rada.Cînd o celebritate suportă atîtea umilinţe în văzul lumii, te aştepţi să pună la cale, ca Rambo, o răzbunare cumplită. Hagi însă nu-i genul de om care să clocească o revanşă. Şi, apoi, ce rău ar putea să-i facă lui Becali, mai mare ca răul pe care şi-l face Becali însuşi? Hagi ni se înfăţişează mai surîzător şi mai mulţumit de sine ca niciodată. Ajuns într-o situaţie fără ieşire, Hagi pare să nu înţeleagă nimic din ce i se întîmplă. Cînd un om înghite atîtea jigniri majore şi nu dă semne de supărare, e posibil să nu le considere jigniri, ci laude.

Nicicînd o cădere n-a semănat atît de mult, ca acum, cu o urcare. Liga Campionilor ar putea să fie pentru Steaua, cu Hagi antrenor, culmea pe care s-a căţărat, ca să cadă cît mai de sus. La felul cum joacă Steaua, la lotul pe care îl are, soluţia ar fi fost modestia. Supermodestia. Ori, patronul lui Hagi visează doar locul întîi în grupă şi glorie în absolut. De unde şi ploaia de reproşuri asupra echipei. Chestia asta, că aproape toţi noii veniţi n-au valoare de Steaua poate să însemne două lucruri. Pentru Hagi, că au o valoare mult mai mare. Că Neaga, de exemplu, de aceea nu joacă nimic, fiindcă pentru Neaga pălăria e prea mică, şi că Zaharia trebuie musai titularizat, ca să-l vadă Barcelona şi să dea pe el cincizeci de milioane de euro fără tva.Pentru Becali, discuţia despre lipsa de valoare a unor jucători poate să însemne că a fost păcălit. Că în timp ce el, mareşalul lui Hagi şi viitorul preşedinte al luminii, lupta în tranşee şi biserici pentru binele patriei, i-au fost transferaţi nişte jucători buni doar pentru locul doi în campionat. Dar şi acela rezolvat de patron prin terţi.

La Steaua nu e presiune. E curată nebunie. Nu ştiu cum se vede treaba din interior, dar din afară se vede tot ce-i mai rău. Înaintarea nu leagă două pase, cele cîteva goluri providenţiale au venit din noroc, dar porţia de noroc s-a terminat şi Steaua joacă sîrba pe loc ca-n fotbalul cînd Hagi era junior. La Steaua, e ca-n legenda Meşterului Manole, scrisă pe dos: unul dărîmă, iar altul nu zideşte. Şi treaba s-ar zice că merge. Steaua e în Ligă. În Memeliga mestecată atît de bine şi pe bani mulţi de caporalul în retragere Stoica.