Reușiți fără loc, dar cu licență de Steaua
Câțiva jucători ai lui Reghe, dacă nu cumva chiar jumătate de echipă, ar fi să plece curând, fiindcă - spune domnul Becali - nu-s de Steaua
În locul celor dați afară de Becali ar urma să vină câțiva, dacă nu cumva chiar jumătate de echipă din tot ce-i mai bun în formațiile de la locul doi în jos. Astfel primenită, echipa va avea tot 3-4 nejucați pe fiecare post, însă cu recomandarea mai mult ca onorantă de a fi fost dați afară la rândul lor de la Steaua și nu de la ultimele clasate.
Nu există în fotbalul nostru o soartă mai bună ca aceea de a fi plătit ca să nu joci la un club care plătește bine și la timp. Zicerile domnului Becali despre situația și viitorul clubului nu-s de natură să-i sperie pe pensionarii de elită ai lotului, fiindcă au știut ce li se va întâmpla de la ceilalți pensionari de elită, pe care tocmai i-au înlocuit.
Practic, jumătate din lotul de rezerviști ai domnului Becali vine să se antreneze la Steaua. Și să se transfere apoi cu diplomă de absolvenți, iar unii chiar și cu un doctorat obținut cu doar 7-8 minute jucate în finalul unor meciuri, în care rezultatul, bun sau rău, nu mai putea fi altul.
Cu un lot supraaglomerat, șansa lui Reghecampf de a avea pe teren un „11” legat și motivat la maximum e mică. Cum să-și rupă picioarele niște jucători competitivi, când necompetitivii altă treabă n-au decât să-și numere banii și să se antreneze în perspectiva unui sezon pe gazon la altă echipă?
Reghecampf nu are cum să cunoască potențialul real al rezervelor de lux pentru că niște oameni care-și află repede viitorul apropiat sunt mai preocupați de acela îndepărtat. Un fotbalist îndelung neluat în seamă are starea unuia jignit și care reacționează ca atare.
Cumpărând cu grămada tot ce pare să aibă mai bun alții, Steaua ar trebui să aibă tot timpul două echipe la fel de virile, numai că performanța se face cu echipe, nu cu grămezi, cu individualități care au și gena unor relații frățești, stabile și productive de grup. Or, cum să ajungă să se găsească între ei pe gazon și ca echipă niște adunați care nu apucă nici să-și învețe și să-și pronunțe corect numele?
Steaua cu care Reghecampf își compromite azi numele și cariera nu are nimic din determinarea vânoasă a echipei vândute cu puțin înainte de a fi devenit o mare echipă. Dacă i-ar fi cerut cineva echipei de referință a Stelei de acum 5-6 campionate să joace prost, echipa s-ar fi minunat: Cum adică prost? Arată-ne ce înțelegi matale printr-un joc prost!
Astăzi, nu e nevoie să li se explice jucătorilor, fie ei titulari, fie rezerve, ce e acela un joc fără nicio noimă. E destul să revadă filmul partidei cu Dinamo. Sau oricare alt film din campionat. Iar dacă, dimpotrivă, cineva ar zice: Hai să vedem acum și filmul unui meci așa cum ar trebui să joace Steaua mereu! Răspunsul ar întârzia și ar fi și mai absurd: Cum adică bun?
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele