Fotbalul lor

TUDOR OCTAVIAN vă explică diferenţa dintre fotbalul nostru şi FOTBALUL LOR

Să fie Dragomir şeful lui Simota, sau Simota şeful lui Dragomir?

Faptul că Liga şi Federaţia reacţionează neconcludent la mîrşăvia de la Jiul ca la un incident ce interesează […]

TUDOR OCTAVIAN vă explică diferenţa dintre fotbalul nostru şi FOTBALUL LOR

Să fie Dragomir şeful lui Simota, sau Simota şeful lui Dragomir?

Faptul că Liga şi Federaţia reacţionează neconcludent la mîrşăvia de la Jiul ca la un incident ce interesează justiţia orăşenească şi, pînă la un punct, dar numai pînă la un punct opinia publică e dovada că există o graniţă între FOTBALUL NOSTRU, al celor din tribune, din redacţii şi, în general, din afara sistemului şi FOTBALUL LOR, al membrilor famigliei, al lumii închise de profitori la vedere şi în subteran numite Campionatul naţional.

Liga şi Federaţia nu angajează nimic prin declaraţii şi ameninţări, pentru că urmaşul lui Miron Cosma în Ţara Petroşanilor, una din multele Ţări ale României unde Bucureştiul, chiar să vrea, nu are nici o autoritate pe fond, e Alin Simota. Pentru Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir violenţele de vechil şi obrăznicia de stăpîn absolut în judeţ al “investitorului “ Simota nu sînt altceva decît reacţia normală a feudalului stîrnit din bîrlog. E treaba lui cum o să se descurge cu famigiile locului. Dacă, ferească Dumnezeu, nu e destul de isteţ şI ajunge după gratii, abia atunci vor tuna şi vor fulgera Don Mircică şi Don Mitică.
Domniile lor – că doar sînt nişte domni, nu-i aşa – ştiu că funcţiile şi cîştigul, onoarea şi dezonoarea lor de şefi rămîn la discreţia şi în puterea lui alde Simota. Că Simota va suporta unele supărări de protocol, de ochii lumii, dar că e imprudent să-l deranjezi cu adevărat. Nu-i destul că, la o furie, poate să dea peste cap tot sistemul, povestind circulaţia banilor şi ierarhiile famigliei, dar e în stare de mult mai mult. Faptul că-şi schilodeşte fotbaliştii fără să i se întîmple nimic, că răpeşte oameni cu ajutorul personalului din dotare şi că-l ţine pe Sdrobiş legat la gură cu nişte secrete contractuale probează ce-ar fi în stare să facă la o adică.

FOTBALUL LOR, al mai marilor lumii de potenţi şi superpotenţi, în care nu-mi e deloc clar dacă Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir sînt şefi sau numai simpli slujbaşi cu gura mare, nu e şi FOTBALUL NOSTRU decît în măsura în care le convine să aibă şi public. În Europa, n-ar fi posibil un campionat naţional cu un public mereu jignit, timorat, terorizat de bandele de ultraşi cu state de plată la cluburi. În România, unde contractele cu televiziunile sînt tot la discreţia famigliei, fotbalul poate prospera şi cu tribunele goale. FOTBALUL LOR, odată creat sistemul, merge mai departe fără noi.

Noi, marele public, nu suntem nici un moment prima putere în statul numit Campionat, ci doar un fel de decor, în spatele căruia se desfăşoară pocherul pe sume mari. Din cînd în cînd, ca în cazul Herea, ies la iveală nişte icnete din subteran, dar atît. Nişte vorbe cinice, care nu vor constitui niciodată, vorba şefului Ligii, probe la dosarul afacerii. Nişte tranzacţii de barbugii, care n-au nici o legătură cu onorabilitatea clamată în toate declaraţiile de presă de tribuna zero.