Speranța moare prima

Ultimul meci al echipei Nuova Mama Mia a fost cu adevărat evenimentul anului în fotbalul marilor ambiții. În fotbalul ambițiilor bazate pe demnitate, muncă și frăție

Pentru publicul primei noastre Ligi și al naționalei care abia începe să se adune de sine pentru Europene, ciudatul nume al formației din Becicherecul Mic nu înseamnă nimic. Pentru pasionații fotbalului sărac, adică al fotbalului din ligile de complezență, a 3-a și următoarele, meciul formației ASU Poli cu Nuova Mama Mia a fost o răscruce în istorie: ASU a învins cu 3-1 și a promovat glorios în Liga a 2-a.

Momentul ar trebui să intereseze pe toată lumea, pentru că ASU este o echipă finanțată numai de suporteri într-un oraș mare și bogat,Timișoara, unde o altă echipă din prima Ligă, una de onorantă tradiție, furată sistematic, vreme de 25 de ani, de tot felul de paraziți ai campionatului, e pe cale să dispară. ASU Poli înseamnă victoria solidarității, a speranței și a pasiunii într-o lume în care solidaritatea, speranța și pasiunea nu mai sunt valori sociale decât prin excepție. Suporterii lui ASU Poli îi plătesc pe anonimii echipei cu sume lunare din categoria pensiilor pentru calici, altfel spus între 500 și 900 lei, iar acești jucători tineri „frumoși și liberi” – cum clamează o lozincă de păcălit poporul – mănâncă jăratic și ajung echipa în care ar fi să spere marele oraș.

Ca să-i fie mai clar cititorului cu ce bani intră în fotbalul care contează ASU Poli, e de ajuns să spunem că primarul Robu a cheltuit nu de mult, numai pe telefoanele date acasă dintr-o preumblare prin străinătăți, cât tot bugetul lunar al echipei. Deși ar trebui să nu contenesc cu lauda pentru extraordinarul devotament al publicului acestei formații-eveniment, sunt rezervat fiindcă îi cam întrevăd sfârșitul. Oricât de loial și de mare i-ar fi acest public de 7 și de 9 lei biletul pentru meci, cheltuielile pentru un parcurs demn în Liga a 2-a sunt descurajante. E adevărat că acest public, care a creat o echipă competitivă, nădăjduiește în secret în sprijinul Primăriei și în ivirea unui investitor, dar tot atât de adevărat e și faptul că se vor repezi la ASU Poli aceeași șmecheri și paraziți care au nenorocit-o pe ACS Poli. În Timișoara, fotbalul universitar sau, mă rog, cu nume universitar a devenit, imediat după 1990, un scandal de durată. Un jaf de înalt protocol penal și un motiv pentru ca tribunele cele mai civilizate din fotbalul românesc să fie din ce în ce mai goale.

Problema, la ASU Poli, nu este dacă, problema e când. Salvarea ori mai bine apărarea a ceea ce s-a construit atât de greu și atât de emoționant – PRIMA FORMAȚIE DIN ROMÂNIA SUBVENȚIONATĂ DE SUPORTERI – ar fi o asociere masivă cu statut de investitori. O utopie, dar foarte probabil singura stavilă în calea celor care nici n-au terminat de jefuit ACS Poli și adulmecă o altă victimă.