Între vină și cauză lucrează banii
Ancheta Gazetei privitoare la vinovații pentru eșecurile Stelei a ignorat cauza cauzelor, adică lucrarea banilor cei mulți ai patronului

Între niște cluburi care nu-și plătesc nici la timp și nici bine jucătorii și Steaua, singurul club de fotbal din România unde se dau mereu banii cu lopata, diferențele sunt ca de la efect la cauză. Când un Paul Papp primește în fiecare lună de contract 25.000 de euro fără să joace și fără niște clauze de calitate, de eficiență, altfel spus de dovedit că merită banii, problema nu-i nici la antrenori, nici la preparatorul neamț, nici la public și nici la arbitri. Problema e la banii risipiți fără acele garanții proprii statutului de profesionist, dar cu lozinci de fudulie imperială și vanități excesive.
Când toți jucătorii contactați de Steaua se declară nu doar onorați, ci mai mult decât mândri că sunt luați în seamă de mai marii Stelei, nu jocul și titlul îi motivează la aceste vorbe goale de protocol, ci garanțiile contractuale. Bani mai mulți ca oriunde, dar obligații morale și tehnice tot atât de puține ca la echipele mici și rău platnice. Joci, nu joci, Steaua plătește banca veșnicilor rezerve la fel de prompt și de generos ca banca titularilor.
Ce poate să le facă clubul unor jucători care, delicat spus, „nu confirmă”? Cum să-i facă antrenorul să mănânce jăratic pe niște isteți care știu din capul locului că la Steaua timpul trece și leafa merge? Cândva, da, era ceva să-ți construiești cariera pe un debut sau pe câteva sezoane la Steaua, dar astăzi lucrurile stau exact invers: vin la Steaua mai ales jucătorii care trag de timp și-și feresc oasele, cu grija celor câțiva ani în care mai pot păcăli cu numele lor o echipă sau două.
Când patronul Becali face caz de plățile sale corecte și bogate, el pleacă de la ideea subțire că mâna largă impune respect. Eroare! Banii nemunciți sunt la fel de necontrolabili ca banii munciți degeaba. N-au o echivalare stimulatoare în randamentul angajatului. Omul e harnic și devotat când e plătit corect. Când primește mai mult decât merită și indiferent dacă își dă sau nu silința, se simte îndreptățit să muncească și prost. Știe că păcăleala n-are cum să dureze, că trebuie să-i ia banii stăpânului cât mai poate acesta să-i piardă într-o veselie și să se fericească pierzându-i. Închipuiților le iei bani și o ștergi la timp.
Paul Papp nu-i un fotbalist nici rău, nici bun. E un fotbalist care nu prea a avut ocazia să-și probeze puterile. Deși nici la Steaua nu a luat marele examen cu nota zece, el va fi plătit ca nu cumva să se încăpățâneze să mai stea, conform contractului, până în 2019. Chiar și pe banca de rezerve, cu 30.000 de euro pe lună. Cine n-ar face-o, dacă ar prinde culoarul cel norocos, ca Papp? Eu, unul, n-aș refuza oferta.