O scrisoare deschisă pentru Cristiano Bergodi,
de TUDOR OCTAVIAN
….apropo de vaca proastă, care umple şiştarul cu lapte şi-l varsă cu piciorul
Stimate domnule antrenor străin,
Mă bucur că aţi reuşit, după ultimele două gafe ale apărării Rapidului, să vă întrebaţi dacă e vorba de nişte […]
de TUDOR OCTAVIAN
….apropo de vaca proastă, care umple şiştarul cu lapte şi-l varsă cu piciorul
Stimate domnule antrenor străin,
Mă bucur că aţi reuşit, după ultimele două gafe ale apărării Rapidului, să vă întrebaţi dacă e vorba de nişte coincidenţe sau de un fenomen. „…Dacă situaţia se va repeta şi în partidele următoare, înseamnă că avem o problemă”, aţi spus, iar eu îndrăznesc să vă confirm că, la Rapid, există această problemă. Nu ştiu dacă italienii dumneavoastră cunosc zicala cu vaca proastă, care la sfîrşitul mulsului dărîmă cu piciorul găleata plină cu lapte, dar la Rapid vărsatul laptelui a devenit o specialitate. Ce-i ciudat e că nimeni de la Rapid şi niciun comentator sportiv nu şi-a dat seama, pînă la dumneavoastră, că echipa are o problemă de raportare la golul în plus: cum îl dă, cum îl pierde!
Domnule Bergodi, eu nu-s nici profet, nici clarvăzător, totuşi, simt după fiecare gol pe care-l dă Rapidul, că imediat are să se întîmple o tîmpenie. De ce am dezvoltat eu acest simţ în plus la meciurile Rapidului, nu ştiu. Poate pentru că nu-s obişnuit să pierd uşor, ceea ce obţin muncind din greu şi mă enervează uşurinţa cu care alţii îşi risipesc avutul abia adunat.
Rapidul suferă de ceea ce eu aş numi adormiri spontane. De regulă, echipa intră în faza de somn dulce la faze fixe. Problema, domnule Bergodi, nu e că Rapidul ia goluri aiurea la faze fixe şi care nu anunţă nimic deosebit. Problema e că produce prosteşte aceste faze fixe. Ca şi cum ar avea de acum buzunarele pline şi le-ar zice adversarilor: Na, mă, luaţi şi voi de-o bere, că tare v-am mai umilit! Cu alte cuvinte, domnule Bergodi, Rapidul simte nevoia, exact ca o echipă de cartier, care nu ştie ce-i aia marea boierie, să facă mişto de adversari.
Domnule Bergodi, m-am gîndit mult înainte de a vă adresa această scrisoare. Eu am soluţia pentru momentele de somnolenţă ale Rapidului. Nu e chiar una tehnică şi nici una foarte academică, dar merită încercat. Procedînd jucătorii Rapidului ca nişte răzgîiaţi şi dedaţi la un mişto de cartier, procedaţi şi dumneavoastră ca un tată mai aspru: daţi-le cîte o palmă, din doi în doi, ca să devină serioşi şi să priceapă că în fotbalul afacere perechea de palme e o investiţie de încredere. Că iubirea se mai exprimă şi aşa, cu un picior în fund, cînd copilul cel drag, în loc să fie şi mai concentrat, mai treaz şI mai prudent, ca înainte de marcarea golului victoriei, începe să-şi facă socotelile şi bagajele.
Rapidul, domnule Bergodi, nu joacă la fel ca toate echipele 90 de minute. Rezultatele contradictorii ale Rapidului se explică prin faptul că joacă ori 78, ori 86, ori 89 de minute. Făceţi-I să joace 90 plus prelungirile, şI o să aveţi şi lapte, şi brînză, şi unt.