Cine a pariat pe Șumudică a pierdut

Fotbalul românesc nu-şi mai putea permite cacealmale gen Unirea Urziceni sau Oţelul

Legile sunt bune dacă pot fi aplicate. Legile care nu pot fi aplicate – cum este și aceea a sancționării în toate felurile a antrenorilor, a fotbaliștilor și a oficialilor care frecventează agențiile de pariuri –  au totuși unele oportunități. În conjuncturi care interesează niște scenarii financiare sau de alte naturi, se poate mima cu un isteț tam-tam mediatic eficiența lor. Iar în fotbal – și în fotbalul românesc cu osebire – aceste conjuncturi nasc sau sunt create adesea cu un dinadins, deoarece și campionatul, în esența lui, este tot un fel de casă de pariuri, dar cu circuit închis. Șumudică e de două ori vinovat: a călcat strâmb pe lege și, ce-i mai grav, a sfidat-o recunoscându-și patima. De fapt, a mai săvârșit o greșeală de neiertat: a obligat comisia să aplice o lege care, odată dat cep la butoi, poate să verse tot și nu mai rămâne nimic din campionat.

Cine a pariat pe Șumudică și pe îndelung neplătita la timp Astra a avut memoria scurtă. Fotbalul românesc nu-și mai putea permite niște cacealmale precum Unirea Urziceni sau Oțelul Galați. Cred că nici forul european n-ar mai îngădui, în competițiile sale majore, niște formații de tipul „Ia-le banii bogaților și dispari!”. Noi, românii, suntem atât de deprinși cu ideea unor coordonări din subterane a tot ce ni se întâmplă încât nu mai credem nici realităților la lumina zilei. Existau destule zile și împrejurări în calendarul campionatului când Șumudică și Astra puteau fi scoși din cărți. Nimeni nu gândea însă că Șumudică se va obrăznici într-atât încât să-l blocheze pe Reghecampf la șapte puncte de locul unu.

Mazilirea lui Șumudică, chiar la intrarea pe primul loc în play-off, era soluția cea mai vulnerabilă. Dacă s-a apelat totuși la ea e pentru că, iertându-l pe guraliv, devenea posibil și chiar probabil ca urmăritorii să nu poată urca mai sus, spre locurile lor tradiționale. Ar fi urmat ca banii din televizări și participări la Ligile continentale să ajungă dacă nu la Astra, atunci – și mai problematic! – la Pandurii sau la Viitorul.

Principiul de căpătâi al marilor păcăleli e acela că dimensiunile îi confuzionează pe oameni. Cum să crezi că i se ia Astrei antrenorul exact când echipa e pe cel mai înalt val ? E aproape penal să presupui asta. Drept care închei: nu pariați pe Șumudică că nu permite legea!