Ronaldo n-are mătreață
Despre compromisurile uneori absurde pe care le fac marii sportivi

Dacă Ronaldo ar avea într-adevăr mătreață, el nu ar face reclamă la nu știu care preparat contra mătreții. Cu un necaz de acest gen se laudă numai nerozii. La banii și la notorietatea lui, Ronaldo își permite tot felul de licențe publice de un gust mai mult decât îndoielnic fiindcă pierde măsura lucrurilor. Nu numai puterea sucește mintea omului, ci și un exces de luare în seamă. Nu m-ar mira ca, manifestând aceeași agilitate voioasă și cam tâmpă același Ronaldo să apară în reclamele tv ale unei hârtii igienice parfumate. Dacă s-ar face un sondaj de opinie la fanii fotbalistului, ca să spună aceștia în ce spoturi publicitare tv ar fi cel mai potrivit să apară idolul lor, e exclus ca fanii să indice un remediu pentru mătreață. Vezi și zicala: ce-are a face coada vacii cu ștampila primăriei.
Imaginile-reclamă, în care apar mari sportivi, sunt tot mai multe și, ca un făcut, tot mai aiurea. Într-una, Simona Halep avea în loc de rachetă o tigaie. Tot ea, ne zâmbea complice, ca pe vremea când mai și câștiga turnee, în niște panouri urbane pentru nu știu care apă minerală. Bucureștiul marchează câteva artere cu chipurile lui Dan Petrescu și Balint îndemnând la pariuri on line. Câștigă și ei un ban, ni s-ar putea spune, unde-i problema?! E adevărat, din notorietate se pot face bani în mai multe feluri, numai că un Ronaldo n-are atâta nevoie de bani încât să-și dea onorabilitatea pe un clip mai degrabă obositor. Nu există canal tv unde să nu-l vezi pe chipeșul, dar slinosul Ronaldo dând un gol de chinogramă mătreții.
Notorietatea e un câștig foarte vulnerabil. Insul devine un model social. Reversul e că poți pierde cu o nerozie, cu o glumă proastă sau cu o fiță de mârlan tot ce-ai dobândit, trudind ani mulți, într-o profesie, într-un sport, într-o artă. Marii sportivi sunt mari și prin ceea ce nu fac și nu vor face niciodată, oricât de grele ar fi presiunile notorietății asupra lor. Nu-i nicio rușine ca o gospodină arătoasă să fac reclamă la o tigaie, dar când te joci de-a tenisul cu tigaia, nu racheta e cea care se declasează din rosturi, ci persoana care-i datorează gloria. z