Nu mai e nici măcar vedetă, e doar subiect de media

Mutu nu trăieşte o dramă, doar are un sfârşit trist de carieră

Birilantul – cum îi zice un fan cu unele simpatice probleme de dicționar – nu scapă niciun prilej de a promite un nou viitor în trecut. Ca bunăoară viitorul că, deși e la numai 70% din capacitate, va ajunge curând la sută la sută și chiar mai departe. E un mod de a rezolva cu vorbirea ceea ce nu mai poate piciorul cu mingea. Același fan, care nu se îndoiește niciodată de adevărul opiniilor sale – fiindcă n-ar mai fi fan dacă ar avea ezitări – e de părere că Birilantul a pățit o inspirație  la cutia ucraineană, altfel spus craniană.

Omul are dreptate. Birilantul e unul din fotbaliștii noștri care au fost un timp foarte scurt performeri, ca să ajungă prea curând vedetă, altfel spus un ins ale cărui pățanii sunt cu atât mai comentate cu cât duc mai jos, la un mod de viață în pragul penalului. Nu-i exclus, ba chiar e probabil, ca întâmplările din viața Birilantului să fie tot mai picante și mai comentate, pe măsură ce insul obosește tot mai repede în teren, dar e tot mai inspirat în afara terenului.

Partea proastă cu acest tip de notorietate gonflată e că omul nu mai contează, că e doar un subiect și încă unul care permite tot felul de presupuneri și exagerări provocatoare. La femeile vedete, cele mai incitante noutăți sunt acelea care privesc relația cu chiloții. La cei câțiva fotbaliști de-ai noștri, care forțează vârsta printr-un repertoriu de mondenități de prost gust, condiția de subiect devine un necaz. Cu vremea, toată lumea realizează căderea, numai subiectul nu. Ar fi să vorbim de o dramă, deși e mai degrabă un final de carieră trist.

Acum, situația în fotbal a Birilantului amintește de anecdota cu bunicul legat de un scaun în balcon ca să-l vadă poștașul cu pensia. Nimeni nu mai crede în prestația lui la echipă, dar aduce fani în tribune și îi dă presei ocazia să amintească mereu de club. E un scenariu publicitar și atât. Dacă ne întrebăm ce mai urmează după starea de subiect, e mai bine să nu stârnim răspunsurile, fiindcă nici nu există răspunsuri, ci doar sfârșituri.