Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

O transmisie în direct, pentru surdomuți

La meciurile televizate, comentatorii practică o vervă de Mondiale, atît de departe de realitatea încîlcită din teren încît e de ajuns să tai sonorul ca să cobori în fotbalul real

Permalink to O transmisie în direct, pentru surdomuți
sâmbătă, 5 decembrie 2015, 9:41

Deși nu cred să existe prea mulți fani și chiar oameni de fotbal care să zică repede la ce formație își consolidează anonimatul alde Carp, Enceanu, Mihalcea, Niță și Onțel, comentatorii tv ai meciului recent de la Tg. Mureș le pomeneau numele cu evlavia triumfalistă a cunoscătorilor, aceeași evlavie gălăgioasă ca la un joc al Barcelonei. Dacă însă reduci sonorul la zero și începi să vezi ce te împiedică auzitul, îți mai rămîne destulă minte ca să te întrebi ce-ar fi de făcut ca să se întîmple și la noi spectacolele de care au parte atîția alții.

Nici un Reghecampf nu poate să rezolve căderea de la Steaua, pentru că aici nu e vorba doar de niște treburi interne ale clubului, ci de o stare generală și care contaminează şi campionatul. Nu Rădoi a terminat-o pe Steaua. El n-avea ce să termine, fiindcă a primit o echipă neîncepută, iar cu aproape nimic e imposibil să faci totul. Ce-ar putea să facă un Messi la Steaua? Unui Messi, ca să funcționeze, îi trebuie și niște colegi cu care să miște mingea ca la circ, pînă ce se țicnesc chiar și adversarii de clasă. Cu sonorul tăiat se vede clar tot ce nu par să vadă comentatorii. Sînt ei, străinii Stelei, vînjoși la carne și la oase, dar dau în minge ca boxerii în ultima repriză.

Comentatorii par să știe totul despre isprăvile jucătorilor din campionatele trecute, deși ar face mai bine să numere pasele greșite din jocul pe care tocmai îl transmit. Comentariile astea cu dedicație, avînd ceva din avîntul reclamelor la reduceri și promoții, îi fac un mare rău fotbalului. Lumea începe să vadă ceea ce i se cere să vadă, iar publicul tradițional al cluburilor caută vinovații unde nu trebuie. Nu-i vinovat Tade, pentru că e mai lemn decît Tănase, e vinovat cine l-a adus la echipă. Nu-s vinovați Alcenații, Guilhermii și Breevelzii că îi iau lui Becali cîte 20.000 de euro pe lună pentru impetuoasele lor absențe din joc, problema este la cei care i-au instalat la Steaua.

La Steaua, e nevoie de cîțiva jucători tineri, cu tehnica sigură a unui Nicușor Stanciu. Dacă-i urmărești jocul lui Stanciu, observi și ezitările sale, cînd e să dea mingea mai departe. Știe c-o dă degeaba. La Steaua e nevoie de cîțiva jucători ca ai Viitorului, care știu ce greu se cîștigă mia de euro și pentru că știu, își dau silința.

Normal în campionatul nostru ar fi ca toate comentariile tv să înceapă nu cu numele de pe foaia arbitrului, să înceapă cu totalul de costuri pe etapă. Cînd Gigi Becali spune că scoate din buzunar 500.000 – 600.000 de euro în fiecare lună, asta trebuie să vedem în teren, confruntările dintre mult prea bine plătiți ai Stelei și îndelung neplătiții de la alte echipe. La cîți bani plătește Becali pentru locul 5, echipa ar trebui să ocupe acum locul 15.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

mal. (7 comentarii)  •  5 decembrie 2015, 10:42

Câtă dreptate aveți, domnule T.O.! Din păcate aceasta este o problemă cu caracter mai general, nu doar în fotbal. Nu doar în fotbal auzim că intervenția a fost „fenomenală”, pasa a fost „genială”, jocul a fost „perfect”, desfășurarea echipei a fost „fabuloasă”, etc., etc… Mediocritate și submediocritate coafate în cuvinte al căror sens s-a pierdut deja. Oare care vor fi epitetele la un meci Barcelona-Bayern, dacă geniile și fabuloșii au jucat în Chiajna-Voluntari? Cred cu tărie că automumlțumirea și autoetichetarea activității fiecărui individ ca fiind perfectă, minunată, fabuloasă… este cauza majoră pentru care societatea românească (în toate aspectele ei) se scufundă în mediocritate; nu mai avem nimic de învățat, nu mai avem nici un curs de urmat, suntem cei mai tari zugravi, mecanici, drumari, lăcătuși, comentatori, ba chiar și medici, profesori… suntem „halucinant de perfecți”!!! Așa va rămâne societatea în ansamblul ei, mediocră – iar noi vom fi încântați de faptul că suntem „foarte superiori”! Îmi aduc aminte din tinerețe, mergeam cu mașina pe șosea și, pe marginea drumului, din când în când, apărea un panou uriaș pe care scria: „Trăiască harnicul și minunatul nostru popor român!” Mostră de prostie și de autosuficiență… La fotbal, necazul este că totul se întâmplă pe niște sume cu adevărat fabuloase! Și alt necaz, și mai mare: nu putem închide sonorul pentru toți, în toată țara… Păcat… Aș prefera („perfecții” din jurul meu zic „prefer mai bine”) o țară mai tăcută și mai muncitoare iar rezultatul muncii să fie doar bun (nu tânjesc după rezultate „fabuloase” la tot pasul). Vă mulțumesc pentru articol. PS: foarte mult mi-a plăcut și ce ați scris în „Bucură-te, băi neamule, ni se întorc eroii din pușcării!”

brod (6 comentarii)  •  10 decembrie 2015, 15:05

mi-l amintesc pe Domozină, la gura căruia se băteau turcii, domolit de Valentin Stănescu: ”mă, Sebi, mai încet, mă… mai domol!… că adormiții ăștia ai mei, din teren, nu-s în stare să alerge în titmul în care le spui tălică…”

Comentează