La ce i-a folosit?

Gabi Szabo a arătat cum poţi să îţi compromiţi o carieră cu o funcţie

Gabriela Szabo, glorioasa noastră campioană europeană, mondială și olimpică, a intrat triumfal în Ministerul Tineretului și Sportului, în 2014, pe ușa din față și a ieșit, după numai un an de mare anonimat, pe ușa din spate. Fără să realizăm de ce a acceptat numirea și în ce chip a fost ea ministru.

Nu cred că va fi deranjată vreodată de ANAF sau de Justiție pentru scurtul și marginalul său ministeriat. Nu cred că are ceva de ascuns. Înclin să cred că respectul pe care i-l vor fi arătat subalternii n-a fost altceva decît un fel de a o preveni că ei sînt de fapt ministerul, adică veșnicia în niște lefuri de la stat, iar ea doar un nume de protocol, în umbra căruia se fac jocurile. Nu avem cunoștință de vreo idee, de vreo activitate sau de vreo ieșire publică a Gabrielei Szabo de natură a ne dovedi că era autoritatea numărul unu în minister. E posibil să fi avut vreo zicere mai nervoasă la întrunirile Guvernului, dar cu ce efect, nu se știe.

Din care cauză, acum, la ceasul celei mai penale demiteri a unui premier și a Guvernului său, avem îndreptățirea să ne întrebăm: de ce s-o fi grăbit să-și compromită Gabriela Szabo un statut social, sportiv și moral obținut cu atîta trudă, cu atît devotament și cu un maximum de onorabilitate de-a lungul a mai bine de trei decenii? Cu alte cuvinte, să ne întrebăm și cu plusul de stupoare la care ne obligă un lucru de neînțeles: la ce i-o fi trebuit ? Nu s-a gîndit Gabriela Szabo și la ce vom gîndi noi, milioanele de români, pe care i-a răzbunat de atîtea ori ca națiune și ca suflete împilate prin marile ei izbînzi atletice, atunci cînd a acceptat o pălărie prea mare pentru ce-i încăpea ei pe cap în mod normal? Leafa de ministru nu-i explică opțiunea. Nici firea. De fapt, nici niște priceperi într-o administrație de rang mare.

Pînă la a ajunge un nimeni de elită al Guvernării Ponta, Gabriela Szabo nu s-a manifestat semnificativ în treburile la zi și de durată ale sportului. Nici măcar în atletism, domeniu în care, dacă realiza ceva și după ce n-a mai alergat, am fi aflat. Media românească era deschisă pentru toate laudele, dacă Gabriela Szabo ne-ar fi dat un motiv să-i comentăm prezențele și faptele. Într-un minister cu atîtea griji majore, precum acela al falimentului sportului românesc, un nume, fie acesta și de referință istorică, nu e de ajuns.

Are Gabriela Szabo puterea și motivele ca măcar astăzi, la plecarea pe ușa din spate, să numere, să dezvăluie cîteva neputințele de sistem ale anonimului ei minister? Așa ar fi logic și civilizat, să facă un decont al prezenței sale acolo. Fiindcă nu de leafa pe care a primit-o ea e vorba, ci de gestionarea unui buget din care, după ce se plătesc salariile din minister și din federațiile pe care le patronează, nu mai rămîn bani și pentru sport.