Mai rău decît cel mai rău

Dinamo este o echipă care impune respect. Nu aţi văzut ce note a primit după meciul cu Viitorul?

Presa americană a faptului senzațional cultivă cîteva ziceri cu funcție de principii între care și pe aceea că mai mult decît cel mai mult nu se poate, dar merită să încerci.

Zilele trecute, în editorialul „Mirele, eu aș pleca!”, apropo de eșecul Stelei la Cluj, colegul Ioanițoaia scria că „mai rău nu se putea”. La numărul notelor de 4, primite la sfîrșitul meciului de jucătorii Stelei de la redactorii Gazetei Sporturilor, gîndeam că Ovidiu Ioanițoaia avea dreptate.

Iată însă că la partida Dinamo – Viitorul s-a putut și mai rău. Atît de rău încît ar fi să conchidem că mai rău de atît chiar că nu e posibil, dar că Dinamo merită să încerce. Ca să le fie limpede și celor care nu prea fac caz de notele căpătate de fotbaliști după fiecare meci, să ne întoarcem la fapte.

Steaua, carevasăzică, a rulat 14 fotbaliști, dintre care Adi Popa a primit nota 5, Guilherme și-a respectat condiția de achiziție submediocră și a binemeritat un 3, ceilalți 11 viteji ai Stelei bucurîndu-se de cîte un 4. S-a mai vînturat cîteva minute în teren și Breeveld, în sensul c-a intrat ca să nu existe, iar fiindcă n-a existat n-a fost notat.

Ce-ar putea fi mai jos decît o medie rotundă de 4 obținută de o echipă care ani de-a rîndul a onorat derbyurile campionatului? Păi, media unei alte formații cu abonament la derbyuri, care într-un meci acasă cu Viitorul a reușit frumoasa, sublima, merituoasa medie de 3,461. Nu cred ca vreo altă echipă din prima ligă să fi izbutit vreodată mai puțin.

Într-un fel, Dinamo – căci despre Dinamo e vorba – impune respect. E respectul pe care-l datorăm tuturor performerilor, indiferent de natura recordurilor.

O dovadă că astfel de medii de repetenți de elită fac întotdeauna o impresie mai mare decît acelea urcînd binișor peste 7 – cum a fost și media notelor Viitorului – o avem în cam toate comentariile etapei. Deși ar fi trebuit elogiat jocul învingătorului, vedeta momentului a rămas învinsul.

Eșecul, naiba știe de ce, impresionează mai mult ca succesul, iar cînd e masiv aproape că succesul e ignorat. Corect era ca titlurile cronicilor să cinstească victoriile CFR-ului din Cluj și ale echipei lui Hagi. Chiar și pentru faptul că eșecurile Stelei și ale lui Dinamo nu mai sînt, cam de multă vreme, titluri de prima pagină.

Iar ca ideea acestui articol să fie și mai lămurită, iată ce note au izbutit, trudind din greu în iarbă, maidanezii lui Rednic: un 6, un 5, trei de 4, șase de 3 și doi de 2. Dovadă că e încă destul loc pentru un și mai rău, cum ar fi bunăoară cîțiva de 1, cîțiva de 2 și un excelent 3 pentru portar.