“Universitarii” cu liceul neterminat

La Universiada de la Bucureşti, au luat titluri mondiale o mulţime de neşcoliţi. Un deputat, nu contează din care partid, fiindcă prostia n-are culoare politică, a vrut să promoveze o lege care să le aducă pensie viageră şi campionilor mondiali […]

La Universiada de la Bucureşti, au luat titluri mondiale o mulţime de neşcoliţi. Un deputat, nu contează din care partid, fiindcă prostia n-are culoare politică, a vrut să promoveze o lege care să le aducă pensie viageră şi campionilor mondiali universitari. Premierul Tăriceanu a trecut-o din start pe linie moartă, pentru că dincolo de politică trebuie să avem şi bun simţ. Cu un minimum de documentare, deputatul în cauză ar fi aflat că, pe vremea cînd se organizau aceste competiţii de bunăvoinţă pentru studenţi, noi trimiteam la ele profesionişti vopsiţi în amatori, campioni cu vîrsta măsluită în acte şi tot felul de neşcoliţi, cu statut “în falş“ de universitari. Adică tot atît de studenţi şi de profesori cît sînt şi astăzi fotbaliştii unei formaţii precum Universitatea Craiova, cărora în mod tradiţional comentatorii le zic “studenţii de Bănie”.

La singura Universiadă românească, organizată cu mare tam – tam înainte de 1990 la Bucureşti, participarea noastră a însemnat şi un coş de titluri şi medalii, majoritatea dobîndite prin fraudă. Din raţiuni, cum se spunea pe atunci, patriotice, am luat tot, fiindcă eram la noi acasă, fiindcă la Universiade nimeni, în afară de noi, cei din lumile a doua şi a treia, nu avea motive să se mintă şi, mai ales, pentru că toate aceste competiţii cu nume pompoase erau de consolare şi protocolare. Au primit peste noapte hîrtii, dovedind că-s studioşi şi că au dreptul să reprezinte România cu carte, o mulţime de înrolaţi ai MAI-ului şi ai MAPN-ului, dar şi nenumăraţi semianalfabeţi. Cronicarii sportivi ai vremii, unii încă activi, ştiau cum stăteau lucrurile şi n-au plusat niciodată la laude.

Sînt convins că deputatul care a încercat să strecoare legea printre altele care puteau să treacă uşor la vot, nu a conceput-o de capul lui, ci la îndemnul unor astfel de campioni mondiali nărăviţi la foloase necuvenite. Trecutul ne trage de picioare în jos. L-am auzit pe un fost campion “amator”, trecut în tinereţea lui pe statele de plată ale unei uzine în care nu călcase niciodată, că statul român ar trebui să-l plătească retroactiv pentru titlurile cucerite în întrecerile cu veritabilii sportivi amatori din Occident, deoarece “a adus cinste ţării”.

În una din redacţiile unde am lucrat prin anii 80, eram obligaţi să-i plătim un salariu mare unei şahiste care, în realitate, avea un regim favorizant de colaborator. O mînă de redactori cu diplome universitare şi cu nume în lumea literelor trebuia să îndurăm “onoarea” de a-i da o leafă nemuncită unei cuconiţe plină de ifose internaţionale. Într-o zi, cînd am îndrăznit să observ în faţa unui şef acest contratimp umilitor de interese, am fost făcut troglodit. Eram carevasăzică un troglodit şi un ins fără simţ patriotic fiindcă îndrăzneam să gîndesc că nu e corect, nu e logic, nu-i productiv, nu-i demn şi nu-i civilizat ca o catedră de universitari să muncească din greu pentru ca un analfabet să dea cu piciorul în minge, iar după cinci ani analfabetul să capete şi o licenţă de inginer.

Deşi nu manifest cine ştie ce pasiuni liberale, e corect să-l felicit pe premier fiindcă şi-a adus aminte ce erau în vremea tinereţilor dumisale aceste Universiade, Spartakiade şi Dinamoviade şi care era partea noastră de minciună la ele.