Momentul Hagi e tot timpul

La cîte minuni rele se petrec în fotbalul nostru, ar fi timpul și pentru o minune bună. De la Viitorul

Decenii de-a rîndul, pentru cele mai multe din nevoile firești ale românului, Partidul nostru Comunist avea o vorbă cu efect de lege : nu e momentul ! Nu era momentul niciodată pentru nimic. Acum, e momentul pentru orice, dar ori nu sînt bani, ori nu e omul potrivit la locul potrivit. Trăim un nesfîrșit de momente, de oportunități, dar și un dezastruos deficit de oameni destoinici, în stare să le vadă, să le dea un nume și un sens, să-i motiveze și pe alții la treabă.

Unul din puținii fotbaliști care au simțit lucrarea vremii, încă din primii ani ai carierei, e domnul Gheorghe Hagi. A fost tot timpul prezent în conștiința publică, fără nici unul din atributele discutabile ale vedetei. E de la sine înțeles de ce nu-i corect să-l numești pe domnul Hagi vedetă. Domnii sînt domni chiar și cînd numele lor e pomenit cu mare respect de toată lumea, indiferent dacă e sau nu momentul să discutăm despre înțelesul cuvîntului respect în fotbal. Mai sînt și alți fotbaliști din generațiile acum mature al căror nume contează ca măsuri de demnitate și civilizație. Pentru numele domnului Gheorghe Hagi – să-mi fie iertat că nu pot să scriu Gică – momentul de a-l rosti e tot timpul. Acum, că Școala sa de fotbal își vădește calitatea, numele echipei pare să-l ducă în secundar pe al creatorului, deși ar fi mai mult ca oricînd momentul să discutăm de ce el a reușit, pe cînd alții nu.

Înclin să cred că domnul Gheorghe Hagi a reușit deoarece n-are nici una din nechibzuințele fotbalistului vedetă. Nu a fost subiect de scandaluri și galanterii de club, nu a făcut caz de banii lui, nu și-a risipit ideile în interviuri de complezență și, în general, tot ce este AȘA DA în viața sa are la bază o mulțime de AȘA NU.

Marii oameni, din nu contează care domeniu, sînt mari și prin ce nu spun, nu fac și nu lasă în urmă. E un talent să refuzi situațiile dubioase, să stai departe de perdanții de profesie, să nu te însoțești cu palavragii care-ți pot strica bunul nume.

Pe modelul de om de afaceri impus de Gheorghe Hagi, nu mă voi hazarda să clamez candidatura la titlu a Viitorului. Cînd jumătate din competiție, dacă nu chiar mai mult de jumătate, e marcată de dubii și de amenințări penale, e riscant să susții ADEVĂRUL. Fiindcă așa ar trebui să se cheme clubul lui Gheorghe Hagi, nu Viitorul, ci Adevărul. Din păcate, un adevăr de moment, nu unul cu viitor.

Întrucît însă domnul Gheorghe Hagi și-a dus tinerimea pe unul din locurile care ar putea să însemne ceva, să conchidem că echipei i-a venit momentul și că, avînd de partea sa veghea prietenoasă a presei și a unui public foarte mare, s-ar putea ca să ne bucurăm mai mult timp de momentul Hagi. La cîte minuni rele se petrec în societate și în sportul nostru, parc-ar fi vremea unei minuni bune. Ca măcar să nu uite poporul ce-i acela un stadion plin, fără golănime de asalt și exultînd la un joc cu marca Hagi pe fiecare fază de atac.