Tîmpeniile oficiale, nu multe, dar mari
Orice inepție care ține prea mult devine un reper logic. Se întîmplă, fiindcă trebuia să se întîmple

O decizie proastă pare legitimă și oportună dacă e luată de o comisie, iar dacă aceasta e una UEFA, prostia are ceva din Sacrul Suprem. Mai sus decît cel mai sus nu se poate. Dacă durează, decizia proastă e îndurată de echipe și de public tocmai fiindcă durează. Aduce a soartă. E ca atunci cînd îți cade în cap un țurțure greu de gheață. Lumea gîndește că de aceea decizia stupidă nu e anulată, pentru că a fost acceptată ca necesară. Nici măcar comisia nu îndrăznește să revină. Mai întîi că e nevoie de curajul unui membru al comitetului. Cel care se trezește din tîmpenie și cere anularea își ia o mare responsabilitate, e citat ca persoana care își recunoaște prostia. Apoi, și forul e obligat la ceva, la scuze, la plata unor daune.
Steaua a jucat două meciuri importante fără spectatori fiindcă UEFA a sancționat-o pentru niște incidente produse de fani. Suspendarea publicului e o idee de pedeapsă la fel de isteață ca, bunăoară, aceea de a-i obliga pe fotbaliști să joace cu picioarele goale sau fără chiloți. O idee care ne trimite la zicala: Ce-are a face coada vacii cu ștampila primăriei ? De ce să nu fie tuns zero și gazonul sau să fie rași în cap antrenorii și patronii?! Există atîtea modalități de a le spune oamenilor că trebuiau să fie mai atenții cu fanii echipei cîte minți sînt obligate să aibă o părere. Problema e dacă astfel de decizii totalitare – să lași spectacolul fără public! – au și un efect măsurabil asupra golanilor care produc incidente mari. S-a făcut o cercetare a efectelor, ca să aplici în continuare sancțiunea? S-au dus golanii la spovedanie? S-au împuținat?
Păi, oameni buni, dacă ar fi inventat cineva niște mijloace civilizate – adică altceva decît bulanul de cauciuc și zăbrelele – nu s-ar fi aflat? E vădit că trebuie făcut ceva, dar meciurile fără spectatori nu că ar fi ultima dintre soluții, însă nici n-ar mai trebui să se cheme o soluție! E ca și cum ai pedepsi un bloc cu sute de apartamente pentru că Tamaș alcoolistul a spart o ușă cu piciorul. Mai deșteaptă ca decizia de a aresta blocul ar fi decizia de a aresta ușa. Ce dacă e de plastic, fabrica avea obligația să ia măsuri, care să prevină bețiile Tamașilor, iar locatarii trebuia să stea în trei schimburi de pază la ușă fiindcă mereu se găsește un tembel care sparge niște geamuri fiindcă afară nu plouă.
Federația noastră ar trebui să nu se mai căciulească la UEFA implorînd reducerea sancțiunii, ci să mai adune cîteva federații naționale pentru propunerea de bun-simț a eliminării sancțiunii din uz. Ar fi un fapt de demnitate, s-ar da cu evidență de partea publicului mare și civilizat și nu s-ar mai căciuli la iertări pentru fapte care intră sub umbrela legilor penale ale statului de drept. Altfel va trebui să acceptăm realitatea că o mînă de derbedei au învins campionatul, Federația și civilizația. Acum, ei sînt victorioșii, mai ales că pedepsirea Stelei poate fi foarte ușor lucrarea de rău a fanilor unor formații cu care Steaua se bate la titlu.