Clasamentele care se subînţeleg

Un final de campionat cu numai14 echipe, plus alte 4 în vacanţă plătită. În Prima Ligă, deşi nimeni nu le comentează ca atare, avem, în ultimele etape, două clasamente, care se structurează în paralel. Mai bine zis, cel puţin două.

[…]

Un final de campionat cu numai14 echipe, plus alte 4 în vacanţă plătită. În Prima Ligă, deşi nimeni nu le comentează ca atare, avem, în ultimele etape, două clasamente, care se structurează în paralel. Mai bine zis, cel puţin două.

Anul acesta, dat fiind că Dinamo ia titlul mai devreme şi devine adevăratul arbitru al podiumului, campionatul merge mai departe cu numai 17 echipe. Dar merge, alături de competiţia propriu zisă, şi cu Jiul, FC Naţional şi FC Argeş. Ca şi Dinamo, cele trei sigur retrogradate nu mai au nici un fel de motive să ia lucrurile în serios. Afară de cele ce ţin de onorabilitate. De onorabilitatea păduchioasă a fotbalului românesc.

Practic, campionatul Ligii Întîi continuă cu numai 14 formaţii în priză. Cele 4, ieşite devreme din lupta în teren, au liber la tot ce au chef. Cine poate să-i ceară echipei Dinamo decenţă, cînd tot ce-o mai interesează e să-şi clameze cu lăutari şi planuri de vacanţă superioritatea? Rednic vrea un final onorabil, numai că onorabilitatea aceea, pe care Rednic a învăţat-o în Belgia, e alta decît sora ei din flori din Belgia Orientului.

Finanţatorul Stelei îşi anunţă grav adversarii la locul doi că va uzita de absolut toate mijloacele ca să-i scoată din ecuaţie. Finanţatorul nu precizează dacă mijloacele vor fi legale sau ilegale fiindcă n-a făcut niciodată deosebirea între ele. În orice fotbal european, modul în care finanţatorul Stelei tratează competiţia ar fi penal. În finalul Campionatului nostru penalul însă e la vedere, ţine de naturalul situaţiei. Cînd Dumitru Dragomir afirmă că avem un Campionat mai cinstit ca în anii trecuţi, la cinstea de dinaintea ultimelor patru-cinci etape se referă.

Arbitrii ultimelor etape, fără excepţie, se simt perfect îndreptăţiţi să decidă configuraţia unui al treilea clasament paralel, al arbitrajului. Au fost cinstiţi treizeci de etape, ce mai contează ultimele! Cîţiva din ei sînt, e adevărat, la mîna Stelei, dar ceilalţi au liber la plătit şi încasat poliţe. La zgomotul pe care-l fac aranjamentele din prima jumătate a clasamentului, mişmaşurile din a doua jumătate sînt doar un zumzet. Un arbitru cu un minimum de onoare nu s-ar lăsa înjurat de toată media doar pentru tainul oficial. Nimeni nu-i atît de bleg încît să-şi strice viitorul pentru numai 3-400 de euro. La modul în care mult prea lăudatul Alexandru Tudor se caută la onorabilitate prin redacţii, luarea asta în piept cu toată lumea cere multe, foarte multe zale la cămaşă. Pentru cei care nu ştiu ce-s alea zale, le voi spune că sînt un fel de zerouri, dar de oţel, nu de cont în bancă.

Am scris cîndva un articol, în care mă întrebam ce-ar face Unirea Urziceni, dacă printr-n miracol ar cîştiga Campionatul? Acum, cînd Dan Petrescu a dovedit că antrenorul poate să facă din aproape nimic o formaţie capabilă să învingă oricare altă echipă din Campionat, regret ce-am scris atunci. Şi regret, fiindcă la fel se întreabă şi finanţatorul Stelei: ce să caute o echipă de provincie, ca CFR Cluj, în competiţiile europene? Din acest gen de întrebări, rezultă şi posibilitatea unui al patrulea clasament, pentru provincie.