Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Scoțătorul profesionist de penalty

Există specialişti ai căzăturilor în careu, dar şi arbitri care de-abia aşteaptă un fals fault cu suport regulamentar

Permalink to Scoțătorul profesionist de penalty
sâmbătă, 9 mai 2015, 10:30

În armată, la aviație, în prima lecție la săritura cu parașuta învățam cum să nu ne rupem picioarele la contactul cu solul. Altfel spus, cum să cădem cu folos. Săream de pe un fel de scară prin rostogolire în iarbă, de la un metru și apoi scara urca. Atît de bine mi s-au așezat genetic exercițiile din tinerețe că acum trei ani m-am prăvălit în gol, într-un subsol, pe o scară de piatră, dar fiindcă m-am făcut ghem ca la parașutism am rămas întreg. În cîteva sporturi, căderea se învață. Pe vremea Iolandei Balaș, la săritura în înălțime nu se practica salteaua. În fotbal, deși jucătorii cad tot mai spectaculos, subiectul nu e de interes public. Tribunele reacționează la șmecheriile unor artiști ai faulturilor, dar arbitrii par să respecte o convenție nescrisă: omul a căzut ca la carte, iar prezumția de înșelăciune ține de rețeta reprezentației!

În comentariile unor partide mai înfuriate, sînt lăudați jucătorii care reușesc să scoată un penalty de trei puncte. Unora ar trebui să le zicem scoțători de penalty profesioniști la cîte prăbușiri la rupere izbutesc în careul adversarului. Deși n-am dovezi, sînt convins că au exersat mult procedura. Ce înseamnă asta? Pentru tribune, pentru partea de comedie neagră a fotbalului, e un cîștig. E circ cu resurse de clasament. Pentru banii fotbalului, jucătorul care scoate cinci-șase penalty-uri într-o ediție de campionat e investiție sigură. Încearcă mulți căzătura de kinogramă cu penalty, dar se rup și pauza medicală costă. Un clasament al scoțătorilor meseriași de penalty ar fi mai mult decît interesant, pentru că ar evidenția și riscurile. La reluările tv, poți să juri că un scoțător talentat a suportat un fault criminal cînd, de fapt, el a regizat faultul. Există, așadar, și scoțători emeriți de lovituri libere extrem de oportune, cele mai multe în preajma careului advers cînd mai rămîn doar cîteva minute de joc.

Eu, unul, aș întocmi la finalul de campionat niște ierarhizări ale celor mai convingătoare comedioare de gazon. La cît de trucat și de plicticos e campionatul nostru cu tribune goale, excepția, adică pregătirea faultului tactic, adică fraudarea cu dichis, a devenit regulă. Un fotbalist cu simțul umorului mi-a trădat una din găselnițele faultului-spectacol în apropierea porții. Îi uzi adversarului iarba în cîteva zone strategice și pînă se prinde unde-i treaba l-ai păcălit cu alunecarea aia mortală de penalty.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

Moș Gerilă (1 comentarii)  •  9 mai 2015, 13:50

„Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei”…
Maestre, momentan sunt într-o berărie și, citind acest articol, mă întreb (în condițiile în care ghilimele lipsesc cu desăvârșire) ce înseamnă…”scoțător”?!
Promit că, dacă reușesc să mă dumiresc în această privință, îmi fac abonament la biblioteca Academiei. Parol!

Che Guevara (2 comentarii)  •  9 mai 2015, 18:59

Mos Gerila are dreptate. Este un cuvant din seria succesuri si almanahe.

Marcel (4 comentarii)  •  9 mai 2015, 22:01

Adevărul e că procedeul se practică şi de către unii jucători mari, deşi nu cred că la modul „profesionist”. În orice caz nu e ceva definitoriu pentru un jucător sau o echipă. Oricum, e trist dacă se exersează aşa ceva la antrenamente…

marian (1 comentarii)  •  10 mai 2015, 9:14

Revazand fazele cu penalty-urile date in meciul Steaua-Dinamo cred ca este perfect valabil ce spune domnul Tudor Octavian. Apropo, sa va uitati ce face Prepelita la primul penalty. Ii spune lui Chipciu ca s-a dat penalty si acesta se mira ca prostu! Revedeti faza si o sa-mi dati dreptate. Despre dl. Tudor Octavian tot respectul pentru tinuta dansului din toate punctele de vedere. Este o bucurie sa-l vezi si la talk-showurile televizate.

rocco (1 comentarii)  •  12 mai 2015, 13:50

De acord d-le Octavian,iata top 3 „saritori cu (fara)parasuta: locul 1 chipciu.locul 2 rusescu,locul3 adrian popa

Comentează