Dacă nu-i Magiun, atunci e Flocea. Şi invers

Fotbalul românesc stă bine la porecle şi la traseişti. Nu-i un motiv de mîndrie?

Cînd eram mic, copiii din cartier îmi spuneau Broscoiul. Poreclele celorlalţi ţînci îmi păreau foarte potrivite toate, doar pe a mea o găseam aiurea. M-a urmărit […]

Fotbalul românesc stă bine la porecle şi la traseişti. Nu-i un motiv de mîndrie?

Cînd eram mic, copiii din cartier îmi spuneau Broscoiul. Poreclele celorlalţi ţînci îmi păreau foarte potrivite toate, doar pe a mea o găseam aiurea. M-a urmărit un timp, chiar şi după ce am ajuns în alte anturaje, iar de curînd, un domn în vîrstă, care m-a abordat susţinînd c-am bătut mingea de cîrpă pe aceeaşi uliţă, mi-a zis cu un aer de învingător: „Eu eram Gioale, iar tu Broscoiul. Mamă, mamă, ce te mai trînteam!”.

Nici n-a început bine noul campionat şi echipele au şi purces la prima rotire a antrenorilor. Dacă i-ar schimba cu alţii, tineri, şi cu debutanţi, ar fi ceva. Am avea la ce spera. Dar ca să-i învîrteşti ani de-a rîndul pe la toate echipele pe aceiaşi şi mereu aceiaşi mediocri, cînd cu strigarea de salvatori de la retrogradare, cînd ca viteji la o clasare sus, învîrteala, rotirea, răsucirea sau reşaparea asta – cum veţi vrea să-i ziceţi – are în ea o mare doză de clinic.

Zilele trecute, o echipă care încă n-a aflat ce mai caută ea în prima ligă l-a schimbat pe Magiun cu Flocea. Nebunia e că Flocea, în condiţia lui de secund, îi ia locul principalului Magiun şi că, pînă ce-şi vor alunga şi alte formaţii antrenorii, Magiun s-ar putea să revină în locul lui Flocea.

În lumea fotbalului, poreclele celor doi sînt de notorietate. Din cînd în cînd, răzbesc în media numele „din teren” şi din sistem ale unor tehnicieni, nume cu care aceştia şi-au făcut meseria şi care ne spun de cîtă consideraţie se bucură.

Eu, unul, nu le ştiu, dar nu m-aş mira să aflu că fotbalul nostru din primele două ligi e la mîna unor Ciorbă, Mălai, Ceaun, Terci, Troacă sau Cîrpă. Foiala terminaţilor şi stăruinţa cu care retrogradează generaţii întregi de echipe, prostind patronii şi continuînd să învinuiască presa pentru lungul lor CV de eşecuri ne îndreptăţesc să gîndim că nu e vorba de fotbal, că e vorba chiar de ce ne spun poreclele, de ciorbă, de mălai, de troacă, de ciolan şi de magiun.

Poate doar în politică să mai putem număra nişte traseişti la fel de înveşniţiţi la lingură şi la cuţit ca în lotul antrenorilor de Liga întîi, dar politicii nu-i cere nimeni meserie.

Ar trebui să publicăm un clasament la zi al lotului sacru de antrenori în prima ligă ca să realizăm, la punctaje şi la media locurilor de clasament, cîţi bani mănîncă şi cîţi bani fac.

Colegul care va arhiva performanţele acestor antrenori înţepeniţi în rele şi în stare de orice ca să supravieţuiască în categoria elite, împiedicînd primenirea şi afirmarea unor tineri, va suporta revolta camarilei, dar va semna un adevăr de boltă în fotbalul românesc: antrenorii lui sînt, în majoritate, sub echipele care-i angajează.

Sîntem campionii ciudăţeniilor: tot ce-i mai bine, la multe echipe, e mai bine nu datorită antrenorilor lor, ci dimpotrivă. Dimpotrivă de tot !