TOP 10 intrări criminale

Grație sistemelor sofisticate ale televiziunilor, ororile din teren întrec în audiență fotbalul propriu-zis.

Medicii spun că tot ce-i mai mult decît interesant e preferabil să li se întîmple altora.Finala Mondialului n-a marcat goluri antologice, dar a marcat cele mai interesante […]

Grație sistemelor sofisticate ale televiziunilor, ororile din teren întrec în audiență fotbalul propriu-zis.

Medicii spun că tot ce-i mai mult decît interesant e preferabil să li se întîmple altora.Finala Mondialului n-a marcat goluri antologice, dar a marcat cele mai interesante faulturi dure și intrări criminale din toată competiția. Un număr prea mare de atacuri furioase la oase și la cap, ca să nu te trimită cu ideea la un antrenament cu specific. Pentru spectatorii din tribune, ele au fost niște faulturi de joc ca atîtea altele, cu un plus afectiv național. Secunda în care se petreceau ele și faptul că nu suportau reluări le situau pe moment în zona banalului. Pentru miliardul de suflete însă înfrățite în emoție în fața televizoarelor reluările au însemnat al doilea spectacol și, la urma urmei, cel foarte, foarte interesant. Dacă acesta e viitorul fotbalului mare, își vor fi zis multe din milioanele miliardului, e mai bine să fie la ei, acolo!

Iată un dedesubt al antrenamentelor și al tacticilor de joc despre care nu se scrie și nu se vorbește, dar care este plin de consecințe nefaste și, din vreme în vreme, funebre: perfecționarea faultului. Fotbaliștii învață să lovească artistic și credibil. Multe alte măgării se învață o dată cu driblingul, pasa sau șutul din viteză, dar frecvența și măiestria cu care sînt puse în lucrare ele ne spun că vin ca importanță înaintea driblingului, a pasei și a șutului. În foarte multe meciuri din campionatele interne și din ligile obscure sînt însuși fotbalul. S-a ales, din publicul dintotdeauna al stadioanelor, o parte mare pentru care golănia “estetică” – în exprimarea unui comentator din cale afară de rafinat, contează mai mult ca jocul legat și civilizat.

O zicere cu putere de proverb ne învață că lumea nu merge într-o direcție cumva stabilită, că realizăm în ce direcție s-a îndreptat omenirea cînd nu mai e nimic de făcut. Nu-i tocmai departe timpul în care statistica meciurilor va întocmi și topul celor mai ingenioase și reușite faulturi, al celor mai convingătoare maimuțăreli cu penalty și al celor mai reușite coturi în gură. Televiziunile izbutesc magia, prin filmări la detaliu și un infinit de reluări, să facă dintr-un act murdar un fapt de perfecțiune. Televiziunile vînd marfa selectiv, pe regula lui “cel mai”. Cel mai grotesc atac la om din finala Mondialului, cu clipele acelea nesfîrșite de comă pe picioare, a avut tot atîtea vizionări ca și golul.

Ce-i de făcut ? Probabil, nimic. Doar să ne amintim mai des de sublima cugetare a filozofului bulgar Vasil Vasiliev Vasilevski: Dacă e, e ! Dacă nu e, nu e ! Asta e !