Cu diagnosticul la vedere

Reghecampf a ştiut că mai mult decît obţinuse pînă aici la Steaua nu aveau să obţină nici el şi nici alţii

Cei mai mulţi dintre jurnaliştii şi oamenii de fotbal, cu păreri scrise sau spuse despre convulsiile de la Steaua, […]

Reghecampf a ştiut că mai mult decît obţinuse pînă aici la Steaua nu aveau să obţină nici el şi nici alţii

Cei mai mulţi dintre jurnaliştii şi oamenii de fotbal, cu păreri scrise sau spuse despre convulsiile de la Steaua, manifestă toate reţinerile bunei creşteri faţă de un bolnav care arată surprinzător de bine, deşi are un diagnostic dur. Ce rost are, adică, s-o faci pe profetul, cînd ştii că numai un noroc şi o îndurare de sus mai pot prelungi agonia?

Pentru Steaua, încă un titlu, cu un antrenor de criză mare, cu un lot în împrăştiere, cu patronul şi omul lui de atac la puşcărie şi gîfîind după puncte într-un campionat plin de revanşarzi, e agonie. Nimic din ce se întîmplă acum la Steaua nu anunţă lumini, ci numai umbre. E adevărat că pare mai potrivit să lăsăm timpul să orînduiască lucrurile, dar tot atît de adevărat e şi faptul că diagnosticul e la vedere şi ne obligă să-l luăm în seamă. Altfel, vom ajunge curînd în situaţia celui care aşteaptă soluţia corectă la o ecuaţie în întregime greşită.

Reghecampf, drăguţul de neamţ, a ştiut că, în ultimatumul dat de problemele penale şi contractuale ale clubului, mai mult decît obţinuse pînă aici el la Steaua nu aveau să obţină nici el şi nici alţii. Eşecul din Cupă nu e o întîmplare. El anunţă regula. Dacă mai continua la Steaua, Reghecampf pierdea tot ce adunase cu tenacitatea meseriaşului şi rîvna nevestei într-un timp record şi se întorcea la Chiajna. Dacă la Gâlcă ne uităm cu simpatica ipocrizie de breaslă, ca la naivul care nu numai că nu realizează unde a nimerit, dar nici nu poate fi prevenit, cam la fel trebuie să privim şi la Reghecampf. Nu i-a pus Allah mîna-n cap. I-a pus piciorul.Tot ce a putut să fie  rezolvare sută la sută românească, în relaţiile cu şturlubaticul Gigi Becali, la patronii arabi nu se potriveşte deloc.

Norocul lui Gâlcă e Campionatul Mondial. O lună, două, problemele Stelei vor interesa mai puţin. Dar se şi vor înmulţi mocnit. O veche zicală ne îndeamnă să nu ne repezim cu păreri pe banii altora. Numai că banii Stelei nu vin din buzunarul lui Becali. Vin de la publicul fotbalului. Pe căi atît de cotite şi de ocolite că par cadouri de la primării, de la televiziuni sau de la UEFA. Iar publicul cel mare al Stelei n-are vorbitor la Poarta Albă. Ca să nu mai spunem că, pe măsură ce Gigi Becali va aduna tot mai multe restricţii, şi îngăduinţa penitenciarului de a-şi controla afacerile din celulă va sfîrşi. O face prea des de oaie, ca să mai spere la brînză.