Cum ar fi dac-ai fi tu Mihai Costea

Frații Costea, și fiindcă erau doi în aceeași echipă, au fost ani buni un subiect de media foarte productiv.

Ca să realizăm mai clar conturul psihologic al situației, e destul să ne imaginăm că Craiova ar fi avut la înaintare […]

Frații Costea, și fiindcă erau doi în aceeași echipă, au fost ani buni un subiect de media foarte productiv.

Ca să realizăm mai clar conturul psihologic al situației, e destul să ne imaginăm că Craiova ar fi avut la înaintare trei frați Costea. Nu înnebunea numai gazetăria noastră, bubuiau și canalele de senzațional din toată lumea. N-ar mai fi contat adevărul individual, ci prestația trioului. Lumea vedea și ce nu era, iar legenda s-ar fi gonflat pe absența discuției de valoare. 

Nițel mai buni ca alții erau frații Costea, dar nu de transferat pe sume de vedete. De ce s-au dat pe ei bani ca pentru niște vîrfuri de import e altă poveste. E istoria unor cacealmale și a unor aroganțe de larg consum național. Aceea care interesează însă? în acest final de campionat e povestea lui Mihai Costea. Drama lui de paria, la o echipă obligată de un contract prostesc să-i plătească 12.000 de euro lunar, ca să dispară acum ca fotbalist. 

Există și absurdități mai mari, nu doar acelea petrecute la un club românesc unde niște milioane de euro risipite aiurea nu înseamnă mare pagubă. Vin ele alte milioane în loc și la fel de ușor. Sînt destule țările unde se pierd zeci de milioane din capriciu, iar păgubiții nu se resimt în nici un fel. Faptul și mai absurd, ca leafa degeaba a lui Mihai Costea, e statutul său de anatemizat pentru niște treburi în care n-are nici o vină. Nu e singurul care promitea și s-a pierdut ca performer. În alte conjuncturi, poate c-ar da mai mult. La Steaua, atîta i s-a permis să dea. Destui fotbaliști cu un orizont emoțional și cultural mai cultivat nu rezistă feudalismului instituționalizat din fotbalul nostru. 

Imaginează-ți, dragă cititorule, că ar fi trebuit să înduri tu ani de-a rîndul tot ce s-a spus și s-a scris, pătimaș și de regulă în marginea realității, despre frații Costea, că ar fi trebuit să suporți tu mojiciile unui Mititelu și arbitrariul unui Becali, abjecțiile lui M.M. și labirinturile contractuale ale familiei Reghecampf. Și, în general, un anturaj dur, în care alcătuirile sufletești mai vulnerabile cedează repede. Nu știu din ce aluat afectiv sînt făcuți frații Costea, dar sînt convins că dacă ați ajunge în situația lor, mulți dintre dumneavoastră, cititorii cu un prag al demnității peste care nu se trece, i-ați da dracului de bani și ați căuta un mediu mai prietenos. Cum să mai fii om întreg cînd clubul nu te lasă nici să te antrenezi cu lotul și trebuie să alergi, ca un damnat, singur prin parcuri, cînd fiecare zi e un atentat la condiția ta de cetățean liber? 

Pentru jucătorii săraci cu duhul, nu există umilințe. Banii să vină! Greu e pentru jucătorii mai bogați cu duhul, nu chiar atît de puțini cît ne permit ceilalți să credem. Ca sportivi, odată declasați în situația lui Mihai Costea, fotbaliști cu o dotare genetică mult mai bună mor cu zile. Steaua a ridicat mulți jucători, dar la fel de adevărat e și că Mihai Costea nu-i singurul pe care Steaua l-a terminat înainte de a-l începe.