Clasamentele fotbalului fără fotbal

În multe privinţe, lunile de pauză sînt la fel de provocatoare pentru fani dacă nu chiar şi mai incitante decît acelea în care se joacă.

Clasamentul turului contează acum mai degrabă din perspectiva clsamentelor neconvenţionale derivate din el. Cum ar […]

În multe privinţe, lunile de pauză sînt la fel de provocatoare pentru fani dacă nu chiar şi mai incitante decît acelea în care se joacă.

Clasamentul turului contează acum mai degrabă din perspectiva clsamentelor neconvenţionale derivate din el. Cum ar fi cele publicate miercuri, în care Astra, Petrolul şi Steaua îşi numără punctele ciupite una de la alta, apoi acelea de drept de la formaţiile de la mijlocul clasamentului şi, la desert, cele adunate cu găleata de la ultimele şase echipe cu şanse frumoase la retrogradare. Acestea din urmă, Astra şi Petrolul au obţinut mai multe puncte decît Steaua, fapt care trimite cu prezumţia la un excedent de trufie: Steaua a pregătit mai atent arbitrajele cu rivalele directe, subestimînd nevoia de revanşă a ultimilor astfel neglijaţi şi, în consecinţă, jigniţi. Aha, bă, ăştia cu nasul sus de la Steaua, aţi vrut să ne bateţi pe bune ?! Pe bune, fraierilor, treaba se schimbă !

Acest clasament de vacanţă, care pare a miza numai pe supoziţii şi pe acuze mai are un înţeles. Cu un campionat de 16 echipe, lucrurile se vor precipita în toate felurile, iar cînd lucrurile se precipită, adevărurile întregi ies mai repede la lumină. Ca să nu mai spun ce ar putea lămuri în fotbalul intern un campionat cu numai 12 gladiatori. Nu că ar deveni hotărît mai prudenţi cei care au nişte contracte nescrise cu arbitrii, dar s-ar împuţina echipele care pentru bani şi-ar vinde şi viitorul, nu numai prezentul.

Un clasament care dă sare şi piper lunilor cînd nu se întîmplă nimic ar fi acela al transferurilor care n-or să se întîmple în vecii vecilor, dar despre care se vorbeşte ca şi cum au avut loc. Pe primul loc al delirului de superlative obosite e Ploieştiul cu Mutu. Totuşi, Steaua rămîne şi aici foarte competitivă, nu cu odiseea lui neica nimeni Keşeru, ci cu spălatul tricourilor fără om în ele. Steaua e de departe pe primul loc şi într-un clasament al banilor azvîrliţi pe fereastră, dar adunaţi de jos cu lopata de o echipă întreagă de nepotriviţi. Cu banii pe care Steaua i-a pierdut plătind un număr mare de jucători care au greşit uşa, creşteau mari două, trei generaţii de juniori mici şi mijlocii. Că ai luat ţeapă cu patru, cinci fiţoşi, lăudaţi ca şi Keşeru de cîţiva gazetari care au văzut alte meciuri decît ale lui, e una, dar să-i umpli de bani pe şomerii tăi de lux, conform unor contracte întocmite cu susu-n jos, nu mai e nepricepere, e un dinadins. Ce ascunde în el acest dinadins prelungit vom afla poate cînd se va trezi din somn patronul. Şi dacă-şi va mai găsi echipa acasă.

În fine, ar putea fi conceput şi un clasament al letargiilor de iarnă, al echipelor care nu există în nici un fel în sarabanda ştirilor de sezon, pentru că nici nu şi-au propus să existe. Sau altul, de la coadă către cap, al cluburilor care nu transferă nimic. Practic, oricare cititor consecvent al Gazetei are posibilitatea de a inova realizînd clasamentele jucătorilor care nu doar că au greşit uşa, dar au greşit şi ţara, iar cîteodată şi disciplina sportivă. Străini plătiţi cu generozitate în fotbal, deşi e vădit că au muşchi şi vocaţii de şahişti.