Un eşec de lux în casa săracului

Aşa cum se întîmplă adesea, o mare vinovăţie face ca vinovăţiile dimprejurul ei să pară mărunte, iar uneori să treacă neluate în seamă

Cei 35.000 de euro, pe care-i primea lunar, conform unor înţelegeri şi clauze de casă regală, şi […]

Aşa cum se întîmplă adesea, o mare vinovăţie face ca vinovăţiile dimprejurul ei să pară mărunte, iar uneori să treacă neluate în seamă

Cei 35.000 de euro, pe care-i primea lunar, conform unor înţelegeri şi clauze de casă regală, şi încă îi mai capătă Victor Piţurcă la şefia naţionalei au trecut în derizoriu banii încasaţi, tot lunar şi pentru acelaşi eşec, de colaboratorii săi din contract. Nimeni nu i-a pomenit cu numele întreg, nimeni nu i-a citat pe prima pagină în condiţia de părtaşi emeriţi la ratare.

De curînd, o ştire cu parfum de cancan ni-i face cunoscuţi, cu lefurile lor de şefi de state bogate şi cu poreclele din interior, fapt care duce iarăşi în secundar rolul acestora în afacere. Şi-i zic afacere pentru că mi-e peste mînă, la un rateu atît de complet, să vorbesc de meserie : Flocea – 7.000 de euro pe lună, Burtă – tot 7.000 şi tot la fiecare zi-ntîi, Geană – 120.000 de euro anual (ceea ce înseamnă 10.000 lunar), iar Martin Tudor numai 5.000.

Altfel spus, frumoasa sumă de 29.000 de grup în fiece lună, plus alte cheltuieli cu ţuţării şi directorii de tavă, care duce la echilibrarea balanţei: cît a irosit la vedere pentru încă o necalificare chinuită Piţurcă a tocat în secret, dar tot atît de consistent, asistenţa tehnică.

Să nu-mi zică nimeni că astea-s mercurialele în fotbalul mare, fiindcă fotbalul nostru nu e mare! Trufia e multă, fotbalul e unul de pluton.

Punctele lui Piţurcă din grupă ne-au venit de la mărunţeii Europei. Adevărul întreg e în scorurile cu care ne-a ruşinat Olanda şi în bărbăţia cu care Olanda îşi probează tot timpul onoarea. Olanda ne-a dus la baraj, Piţurcă şi oamenii lui şi-au dat măsura puterilor lor terminate în partidele decisive cu Grecia.

Banii cu care-s ţinuţi în rang şi-n rosturi locotenenţii naţionalei au, foarte probabil, o poveste pe dedesubt, pe care n-o s-o ştim niciodată. Să nu-mi spună nimeni că sînt bani de la o lucrare privată cît timp jumătate din echipele din Prima Ligă şi în mod sigur marea majoritate a formaţiilor din ligile inferioare agonizează cu bani de la bugetele locale. Cum se vor fi împărţind ei în realitate, nu pe hîrtiile oficiale cu plăţi, e treaba organelor. Fapt e că domnii Flocea, Burtă, Geană, Martin Tudor şi nu mai ştiu cine – nişte ” nu mai ştiu cine” pentru care mia de euro va fi fiind doar un bacşiş de protocol – trăiesc dintr-un fotbal falit, cu un public resemnat în cădere şi la discreţia unor televiziuni.

Mai simplu şi mai direct zis, treaba pute. Altfel, dacă n-am spune-o niciodată simplu şi abrupt, ar fi să ne simţim nişte pigmei, care nu realizează uriaşa competenţă a aşa-numitului staff al selecţionerului.

La mulţi ani, dar cu alţii la naţională! Mai buni şi cu porecle mai drăguţe.