Cine-i vrea răul Stelei
Ţîfna şi trufiile care mocnesc înăuntru sînt mult mai primejdioase decît oricare necaz venind din afară
S-a făcut mult caz de motivele pentru care arbitrul Colţescu a favorizat Steaua în mai multe jocuri, motive care, pasămite, ar fi toate „capitaliste” […]
Ţîfna şi trufiile care mocnesc înăuntru sînt mult mai primejdioase decît oricare necaz venind din afară
S-a făcut mult caz de motivele pentru care arbitrul Colţescu a favorizat Steaua în mai multe jocuri, motive care, pasămite, ar fi toate „capitaliste” şi ” în uz în fotbalul din lumile sărace”, deşi împricinatul ar avea şi îndemnuri profund balcanice de a sta capră la cei puternici şi agresivi. Nu-s deloc puţini cei cu talent de slugi. Cei cărora li se umple sufletul de fericire cînd sînt înjuraţi cu şăgălnicie de stăpîni. Care îngenuchează preventiv, în ideea că omul cu bani şi cu putere îşi va aminti cîndva de ei şi-i va milui cu ceva, cu un ban, cu o pîine, cu o pilă. Mulţi mahări mai mari au păţit-o fiindcă n-au rezistat linguşelilor şi ploconelilor, laudelor apocaliptice şi mîngîierilor de ţuţări.
Banii, e adevărat, au rostul lor în nevoia de slugărnicie a multor arbitri şi a unor patroni. Sînt însă şi echipe în prima ligă care, nu c-ar fi onorate să le calce Steaua în picioare, dar dacă tot e să piardă, măcar să n-o supere fiindcă au îndrăznit să joace la ambiţie şi la oase. Echipele astea pierd cu 0 – 5 aşa, ca să priceapă Steaua că la o adică, de va fi nevoie ca Steaua să aibă golaveraj, ele pot pierde decent şi cu 0 – 10. Formaţiile care nu de mult s-au răsculat contra Stelei şi i-au luat titlul de sub nas sînt toate istorie.
În momentul de faţă, cel mai neînduplecat adversar al Stelei e chiar Steaua.
După cum merg lucrurile, Steaua vrea să cîştige toate meciurile cu un avans de puncte atît de mare, încît să poată la sfîrşit să-şi bată joc în modul cel mai mîrlănesc cu putinţă de toată lumea, de toţi cei care au cutezat să ridice capul în faţa triplului Reghecamf – Stoica şi familiile. Steaua nu mai vrea victorii, vrea răzbunări. La răzbunările Stelei sînt gata să intre în luptă fără plată o mulţime de lume cu vocaţia îngenuncherii: arbitri, federali şi nişte gazetari de casă. Aveţi puţintică răbdare şi o să vedeţi ce-or să păţească Botoşaniul, Astra şi Petrolul pentru că au început să creadă c-ar putea să împiedice Steaua în cursa ei pentru un campionat fără nici o înfrîngere!
La ţîfna şI la violenţele la care se dedau Reghecamf şi Stoica în relaţia cu evidenţele şi cu toţi cei care remarcă această uriaşă nesăbuinţă – de a cîştiga totul, chiar şi cînd adversarii se dau la o parte – nu-i greu să ne imaginăm cum se vor purta cei doi, dacă li se va împlini ambiţia asta prostească. Cînd Steaua de acum anunţă un ” silenzio stampa”, e bine să înţelegem ce vrea să însemne pe româneşte zicerea italiană. E mai mult decît un val de înjurături ţinute o vreme în gît. E ceva peste poate, dincolo de civilizaţia competiţiei, ceva urît de tot, ceva ce Gigi Becali nu şi-ar fi permis nici în cele mai agitate zile de-ale sale.