…Unde fotbalul se pupă cu politica…

Kapetanos poate fi un jucător util Stelei, dar caracterul lui ridică unele semne de întrebare

Un coleg cu mulţi ani de meserie mi-a spus că nu ştie dacă e sau nu coruptibil fiindcă nu i s-au oferit niciodată nişte bani […]

Kapetanos poate fi un jucător util Stelei, dar caracterul lui ridică unele semne de întrebare

Un coleg cu mulţi ani de meserie mi-a spus că nu ştie dacă e sau nu coruptibil fiindcă nu i s-au oferit niciodată nişte bani ca să mintă sau să trădeze. Cînd mă întreb uneori care ar fi preţul demnităţii mele – a mai zis el – mintea nu mă duce niciodată la sume mari. Cred că puteam fi cumpărat cu banii de o leafă sau două, leafă care nici ea n-a fost mare.

Cîteva cuvinte par să fi dispărut pentru totdeauna din Dicţionarul limbii române: demnitate, onoare şi onorabilitate, onestitate…După ce, la despărţirea cu tam-tam de Gigi Becali, a turnat la presă şi la popor tot felul de secvenţe conflictuale, cum face tot omul cu un caracter confuz, Pantelis Kapetanos revine la Steaua zicînd că s-a întors acasă. Dacă luăm seama la cîţi bani o să ia „acasă” fiul risipitor, putem conchide că demnitatea, în fotbal, aduce mult cu demnitatea din politică şi că există praguri, ori mai bine zis contracte, care-i determină pe foarte mulţi fotbalişti şi antrenori, întocmai celor mai mulţi din traseiştii Parlamentului, să pupe unde nu demult au scuipat. Demnitatea, onoarea, onestitatea au tarife personalizate care impun şi primeniri în dicţionar. Prieteni adevăraţi, bunăoară, sînt numai bărbaţii care seara se înjură ca la uşa cortului, iar în dimineaţa următoare îşi zîmbesc şi-şi vorbesc de parcă tocmai şi-au jurat loialitate şi frăţie veşnică.

În urmă cu un deceniu şi mai bine, am plecat brusc şi fără explicaţii din casa unui amic, ca să nu-l mai caut niciodată şi nici să-mi lipsească, doar fiindcă şi-a permis o remarcă mai mult decît cinică despre ambiţiile mele într-ale scrisului şi în aşa-numita viaţă culturală. Aş fi suportat mai bine o înjurătură sau o mîrlănie, dar omul îmi vorbise cu aerul superior al celui care cunoştea măsurile succesului şi ale ratării şi nu aştepta decît să-l rog, ca o rudă săracă din provincie, să mi le desluşească. Mi s-a reproşat de colegii care au aflat de motivul rupturii că văd lucrurile numai în alb şi negru şi că acest fel de a fi o să mă îndepărteze de breaslă. Ceea ce s-a şi întîmplat. Cînd un lucru nu e nici alb, nici negru, e gri, nu căcăniu. În relaţiile dintre oamenii cu o practică şi o idee de demnitate există şi întîmplări care nu mai îngăduie scuze şi împăcări.

Kapetanos e un fotbalist util, care a beneficiat de genul acela de noroc care te poate duce în istorie. A marcat cîteva goluri în finaluri disperate de meci, nu zeci de goluri, dar destule ca să pară foarte multe. Aşa cum unii adună unul după altul nişte ghinioane care-i ţin pe semeni la distanţă, ca şi cum ghinioanele se iau ca rîia, la fel a adunat Kapetanos noroace. Clujul l-a cumpărat pentru talentul lui la noroace, numai că seria se terminase la Steaua

Nu ştiu ce vorbe dulci ar fi găsit Kapetanos dacă ar fi ajuns faţă-n faţă cu Becali. Grecul îşi permite să vorbească mai mult decît ar fi cuviincios pentru că a ajuns faţă-n faţă cu Mihai Stoica, un om croit cam din aceeaşi stofă. Să vedem dacă va da şi goluri la începuturi de meci, fiindcă la Steaua s-a schimbat kalimera şi kalispera. Steaua nu mai e echipa care să trăiască din goluri providenţiale în minutul 94.