Antrenorul Grigoraş, pe axa Tg.Jiu – Galaţi

Un record mondial: în primele 20 de etape, 26 de antrenori de la 13 echipe au schimbat axele. Mari caractere!

M-am întrebat, cu ceva vreme în urmă, ce motive avea şi nu le mărturisea domnul antrenor Grigoraş să plece de […]

Un record mondial: în primele 20 de etape, 26 de antrenori de la 13 echipe au schimbat axele. Mari caractere!

M-am întrebat, cu ceva vreme în urmă, ce motive avea şi nu le mărturisea domnul antrenor Grigoraş să plece de la Pandurii la Galaţi, deşi echipa din Tg. Jiu urca pe cel mai înalt val la care putea jindui o formaţie de pluton. Întrebările, ori mai bine zis mirările mele de atunci, se motivau şi prin faptul că Pandurii livra campionatului cîţiva jucători de clasă, adunaţi la ochi şi la fler de prin locuri şi fundături pe unde „granzii” nici nu cutezau să calce.

Ideea era că nu laşi pentru nici o pricină rea o situaţie de referinţă doar dintr-o supărare de moment. Pricina trebuie să fie una rea de tot.
Iată însă că nici n-a apucat să semneze un contract la Oţelul, că domnul Grigoraş ne uimeşte şi mai tare cu încă o plecare, pasămite de la bine. În urmă-i, abandonul de la Pandurii începe să-şi dezvăluie cauzele: clubul are griji fiscale, care reclamă penalul şi dezonoarea. Ce va fi mai departe cu milioanele de euro pe care başkanul Condescu i le datorează statului este treaba ANAF-ului şi a justiţiei. S-ar zice că domnul Grigoraş a părăsit corabia nu cu o clipă, ci cu o intuiţie înainte de a fi prea tîrziu. Cu o intuiţie sau poate cu o cunoaştere în amănunt a unei inginerii financiare care, ţinînd cont şi de cutremurul din alte cluburi de protocol unu, i-ar fi putut afecta definitiv imaginea de profesionist de elită.

Ce a găsit la Galaţi l-a făcut să renunţe niţel la aplombul de lord practicat la Tg. Jiu şi să se crucească în public, într-un chip care ar putea să intereseze nu numai media sportivă, ci şi organele statului care fac curat în grajdurile financiare. De altfel, domnul Grigoraş n-a făcut altceva decît să certifice printr-o reacţie de om cinstit o realitate: cine merge acum la Oţelul Galaţi se umple de penal!

Dacă domnul Grigoraş ar fi solicitat şi de alte cluburi, n-ar fi deloc exclus să aibă parte de aceleaşi realităţi, nu doar tulburi, ci parcă pregătite de oaspeţi de seamă, cum ar fi bunăoară: Primiţi cu mascaţii?!!

Din ce ne-au arătat pînă azi biografia de meseriaş, firea şi vorba echilibratului domn Grigoraş, nu putem conchide decît într-un singur fel: un antrenor cinstit şi preocupat numai de performanţă n-are loc în fotbalul nostru. Nu e doar constatarea mea. În primele 20 de etape de pînă acum, Liga întîi a mutat de colo, colo 26 de antrenori. Doar 5 echipe au aceiaşi tehnicieni din prima zi, unele schimbîndu-şi antrenorii ca top-modelele de pe centură clienţii. Cît despre onorabilitate, cîţiva antrenori nici n-ar fi lăsaţi să bată pe la uşi, dacă nu s-ar şti că-s băieţi de comitet, nu nişte îndărătniciţi în legalitate precum unul ca Grigoraş.

Poate că domnul Grigoraş va voi într-o bună zi să dea jos cortina de pe tot adevărul trăit de dînsul în vecinătatea penalului şi să mai salveze ceva din ce se poate salva într-o Ligă de tribunal. Nu sînt deloc convins că e chiar atît de decis pe cît o arată unele ziceri publice, după eşecul de la Galaţi, dar merită a fi abordat. Iar dacă un gazetar îl sună într-una din zilele în care domnul Grigoraş se gîndeşte la viitor în preajma unei icoane, poate aflăm mai multe despre ferecata cetate a banilor din fotbal. Am avea, în sfîrşit, şi un martor din interior sută la sută credibil.