Stima noastră şi mîndria, Verginel şi România!

De la politica fotbalului mic la fotbalul marilor politici

Cine n-a văzut măcar un meci din Liga a IV-a, între echipele a două comune care se urăsc temeinic, deşi nimeni n-ar şti să spună de ce, n-o să înţeleagă nici […]

De la politica fotbalului mic la fotbalul marilor politici

Cine n-a văzut măcar un meci din Liga a IV-a, între echipele a două comune care se urăsc temeinic, deşi nimeni n-ar şti să spună de ce, n-o să înţeleagă nici raţiunile pentru care primarul penal Verginel Gireadă a fost trimis de consătenii lui deputat USL în Parlament, cu o majoritate perfect democratică de 64% din voturi. Cine n-are cunoştinţă de repertoriul naţional de înjurături, strigări abjecte şi apropouri materne, în uz la publicul mic, dar bine motivat cu trăscău, al meciurilor de islaz, nu realizează nici cum poate un parlamentar român în secolul al XXI-lea să se cheme Verginel Gireadă.

De fapt, e greu de înţeles cum a fost posibil acest lucru şi dacă ai văzut toate meciurile echipei de fotbal a primăriei din comuna botoşăneană Mihai Eminescu. Lucrurile s-ar desluşi cumva dacă am avea la îndemînă un studiu sociologic din care să aflăm cîţi ştiutori de carte mai sînt azi în Ipoteştiul lui Eminescu, ce fac ei cu ştiinţa asta de carte, ce gîndesc ei despre poetul lor naţional şi, mai ales, de ce îi cheamă aşa cum îi cheamă.

Numele multor localnici, în formula adeseori suprarealistă de azi, se explică istoric, în partea asta de lume, prin alcoolemia de moment a funcţionarilor care le-a consemnat în hîrtii, iar al domnului Verginel şi prin fabuloasa inspiraţie de moment a familiei.

Dacă reiau cazul Verginel Gireadă – prezentat pe larg în ediţia tipărită a Gazetei, altfel spus, cazul primarului care termină liceul la 42 de ani, în felul în care îl termină toţi cei care, deşi la banii lor îşi pot permite chiar şi un doctorat, se mulţumesc doar cu o condamnare penală de doi ani cu suspendare, e pentru că de la Bucureşti situaţia se vede greşit. Situaţia se vede corect numai la faţa locului. Nu pe Gireadă l-au votat pentru Parlament ţăranii din Ipoteşti, ci pe ei s-au votat. Dacă primarul comunei din care a plecat la şcoli şi academii creatorul limbii române culte, Mihai Eminescu, a luat bacalaureatul cu nota 5 la Limba română, iar acum îşi face timp şi pentru o facultate cu banii jos prin internet, e normal ca lumea lui să-l vrea şi mai sus. Dacă nu cu o condamnare cu executare, măcar cu o funcţie în Guvern.

Între politica de judeţ şi fotbalul sătesc legăturile sînt mult mai profunde decît ne imaginăm noi, orăşenii şi bucureştenii. E drept că vreo 40-50 dintre consăteni l-au plimbat pe primarul Gireadă prin tribunale pînă i-au procurat o condamnare de formă pentru un întreg inventar de abuzuri imobiliare, dar tot ei l-au aplaudat cînd l-au văzut pe marginea terenului în rolul unui Gigi Becali comunal.

Ce mai încolo, încoace, oricît de mult s-ar strofoca opoziţia, jurnaliştii şi profesorii, oricît s-ar răsuci Eminescu în mormînt, deputatul penal Verginel Gireadă – se citeşte exact cum se scrie! – e omul reuşitei în viaţă prin fotbal şi politică. Ori mai bine zis prin politica fotbalului. Noi, orăşenii, sîntem prea dezorientaţi de politica fotbalului mare, ca să pricepem cum devine chestia în politica fotbalului mijlociu şi mititel.