Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Să ne bucurăm puţin şi de răul altora

Un nonsens al fotbalului mecanic: mari echipe, fără mari jucători

Cărţile sfinte ne învaţă să nu ne bucurăm de răul altora şi atît. Maniera în care Anglia şi Franţa au fost înghesuite un meci întreg în jumătăţile lor de teren […]

sâmbătă, 30 iunie 2012, 2:06

Un nonsens al fotbalului mecanic: mari echipe, fără mari jucători

Cărţile sfinte ne învaţă să nu ne bucurăm de răul altora şi atît. Maniera în care Anglia şi Franţa au fost înghesuite un meci întreg în jumătăţile lor de teren de Italia şi de Spania ne dă însă destule motive să nu le plîngem de milă. Cîndva, pe vremea cînd mai mergeam şi noi la Europene, eram cei care ne apăram pe linia de 16, ca la Mărăşeşti. Lucrurile s-au schimbat. Mai bine zis, s-au dat peste cap. Fotbalul naţionalei franceze e obosit, lipsit de scînteie, englezesc la nivel de Liga a doua, iar al selecţionatei Angliei e plin de o vigoare franţuzească degeaba, ca un motor uitat în priză.

Finalul Europenelor ne îngăduie să observăm cu glas tare ceea ce era mai de mult de ordinul evidenţei, dar ne sfiam s-o spunem. Socoteam că ar fi corect s-o spună Anglia şi Franţa, fiindcă stau pe munţi de bani şi dintr-o mulţime de alte motive, cel mai inhibator fiind acela că, şi în cădere, rămîneau totuşi Anglia şi Franţa.

Spania, Portugalia şi Italia au umanizat din nou jocul. L-au scos din condiţia de mecanism de grup, în care l-au instituţionalizat  eficacitatea cazonă britanică şi nemţească, precum şi fudulia de banlieu a unei Franţe fără francezi, şi au readus în rolul principal individul. Ca să iubeşti o echipă trebuie să iubeşti cu plus, cu mult plus, cîţiva din jucătorii ei. Copiii nu admiră echipe, copiii admiră jucători. Copiii au dreptate.  Într-o selecţionată europeană a momentului, cu cei mai simpatizaţi fotbalişti de spectacol, eu, unul, nu văd nici un neamţ, nici un englez, nici un francez sau suedez. Văd numai spanioli, portughezi, italieni şi greci. Mare încîntare! Fotbalul în condiţia lui dintîi, de bucurie a jocului, fotbalul din talent şi frenezie, cu respect pentru bucuria tribunelor.

Fotbal pentru tribune – aceasta e definiţia jocului pe care ni-l oferă sudul Europei. Nu mă bucur de răul ce i se întîmplă Nordului, dar oameni sîntem! Viaţa în chiloţi, pe o plajă a Mediteranei are, oricum am suci cuvintele, mai mult haz decît un octombrie în palton, cu berea în pungă într-un intrînd întunecos de bloc la Hamburg. Cred că de aceea a fost inventat fotbalul de plaje, ca să nu mai trebuiască să ne exaltăm la bustul gol în tribune şi nici jucătorii să-şi scoată tricourile cînd dau gol.

Comentarii (12)Adaugă comentariu

Comentează