Bere şi cartofi prăjiţi

Oare pe ce locuri s-ar afla antrenorii fotbalului autohton într-un clasament profesionist mondial, ca la tenis?

În viaţa de fiecare zi, micii şi berea sînt emblematici pentru civilizaţia noii Românii de grătar, iar cartofii prăjiţi, Cola şi E-urile sînt prînzul, […]

Oare pe ce locuri s-ar afla antrenorii fotbalului autohton într-un clasament profesionist mondial, ca la tenis?

În viaţa de fiecare zi, micii şi berea sînt emblematici pentru civilizaţia noii Românii de grătar, iar cartofii prăjiţi, Cola şi E-urile sînt prînzul, distracţia şi filozofia unor generaţii întregi de adolescenţi de la oraş. La tineretul de la Under 19, zece fiţoşi au mîncat cartofi prăjiţi şi au băut bere. Au fost prinşi cu mijloace specifice, iar fapta lor şi-a aşteptat rîndul la F.R.F. în cămara cu rufe murdare. Pentru asta, pentru că i-au obligat pe alde Mircea Sandu la o explicaţie publică jenantă, au fost suspendaţi un an.

Dacă s-ar fi drogat în regim de icoană naţională, ca Mutu, dacă ar fi fost dovediţi cu maşini de furat sau ar fi omorît homleşi pe autostradă, ca nu ştiu care fotbalişti de la Dinamo-M.A.I., dacă s-ar fi îmbătat porceşte, cum au făcut-o seniorii de drept ai naţionalei înaintea unor eşecuri de prestigiu, dacă ar fi marşat la milioanele negre ale transferurilor sub acoperire, în fine, dacă s-ar fi dat mari cu oricare din tîrfele de protocol ale Ligii întîi sau ar fi lipit mia de euroi pe frunţile maneliştilor, treaba se sfîrşea înainte să înceapă.

E simplu să întocmeşti inventare de interdicţii. E mult mai greu să instituţionalizezi idei, modele profesionale, direcţii în viaţă. Modelele ar trebui să existe chiar în fotbal, soluţiile de reuşită pe termen lung, tot acolo. Mare scofală, să-i ţii pe margine pe zece derbedei! Interdicţiile n-au construit niciodată nimic, iar pentru omul cu ambiţii de toate naturile tot ce-i interzis devine o provocare. În fotbalul românesc, modelele de mare reuşită sînt evaluate în bani, maşini, proprietăţi, nunţi şi tunuri financiare. Hagi e unul din jucătorii cu o minte sănătoasă şi cu simţul măsurii. Ca el mai sînt cîţiva: Viorel Moldovan, Gică Popescu, Sabău, Olăroiu, Mircea şi Răzvan Lucescu, Grigoraş… Oameni civilizaţi, controlaţi în tot ce spun şi ce fac. Pentru puţoii din lotul de 19 ani, modelele sînt Prinţul, Briliantul, Vedeta, iar faptul că unul din cei mai mediatizaţi candidaţi la ratare din generaţia fără nume vrea să-i ia faţa lui Messi cu un Lamborghini de ultimă strigare înseamnă însuşi fotbalul, absolutul în carieră, drumul drept de la dezmăţul cu cartofi prăjiţi şi bere la o viaţă de infinit răsfăţ.

Hai să fim serioşi! Are Mircea Sandu statura morală, argumentele biografice, motivele spirituale, prestanţa socială şi limbajul potrivit cu care să-i convingă pe rătăciţii din loturile de juniori şi tineret că ei trebuie să ţină drumul lui Hagi nu al lui Mutu? Problema, prin urmare, nu e la dezmăţul cu bere, Pepsi, cartofi prăjiţi şi paharul de vin băut pe sub masă. Problema e la antrenori şi la modele. Fotbalul românesc e de locul 55 în lume pentru că antrenorii de acasă sînt de la locurile 200 sau poate 300 în jos.