Dosariada DNA, faza pe avocaţi

Ce nu înţelege Europa, dar trebuie să înţeleagă justiţia română

Nu trebuie să ne spună Europa cît de mare şi de agresivă e corupţia în România. Ne-o dovedeşte mulţimea şi agresivitatea avocaţilor care îi apără pe marii penali. Reversul medaliei […]

Ce nu înţelege Europa, dar trebuie să înţeleagă justiţia română

Nu trebuie să ne spună Europa cît de mare şi de agresivă e corupţia în România. Ne-o dovedeşte mulţimea şi agresivitatea avocaţilor care îi apără pe marii penali. Reversul medaliei e că, fiind atît de mulţi aceşti angajaţi ai banilor negri, are din ce să se aleagă şi isteţii, dar şi nerozii.

Nu-i nevoie ca un avocat să fie mai slab de minte ca să rostească o prostie. E destul să aibă parte de un corupt autoritar, care să-i impună nu doar să-l scoată fată mare, ci şi cum, cu ce argumente. Altfel nu se explică panseul avocatului care le-a zis ziariştilor, în uşa tribunalului, că „D.N.A.-ul nu a înţeles nici acum cum decurg transferurile din fotbal!”. A înţeles toată ţara, a înţeles ea şi toată Europa, nu e român cît de cît informat care să nu fi priceput, în aceşti douăzeci de ani de inginerii fiscale, cum stau treburile în negoţul de picioare, numai D.N.A.-ul se pune contra şi nu vrea să înţeleagă că lumea fotbalului are cu totul alte legi decît acelea ale statului.

Ce-i specific pentru această masă de avocaţi ai corupţiei, din ce în ce mai mulţi şi mai vocali, e că au început să şi creadă în ce spun. Mulţimile au reacţii greu de prevăzut, iar mulţimile de meseriaşi ai baroului plătite convingător de mafioţi tind să pună la îndoială chiar legitimitatea justiţiei. Ce altceva a vrut să zică purtătorul de cuvînt al clanului de împricinaţi din dosarele transferurilor ‘în falş” dacă nu chiar ce a zis: că statul trebuie să-şi vadă de ale lui şi să-i lase în pace pe multimilionarii pieţei de sclavi a fotbalului?

Nu de alta, dar statul, în naivitatea lui, riscă o generaţie şi mai dură şi mai lacomă. Cel puţin ăştia îi mai lasă statului român şi cîte un bacşiş. La o adică, ar urma pilda lui Gică Popescu şi şi-ar cumpăra iertarea cu un bacşiş generos. Tot ce trebuie să facă în acest sens statul e să instaleze la D.N.A. nişte inşi mai deschişi la cap, care să înţeleagă şi ce riscă, atunci cînd se încăpăţînează să nu înţeleagă regulile nescrise, dar acceptate fără nici un vot contra şi nici o abţinere în fotbalul autohton.

Am citit de mai multe ori cugetarea avocatului şi trebuie să recunosc că, pînă la urmă, i-am pătruns şi mesajul  indirect. Nu-i un panseu de circumstanţă, e o ameninţare. E un mesaj pentru judecători. Nu contează că D.N.A.-ul nu înţelege ce ar putea urma obtuzităţii lui, dar judecătorii mai au încă timp să înţeleagă şi să procedeze cu înţelepciune. La cîte condamnări cu suspendare au fost date pentru tunuri de sute de milioane de dolari la devalizarea unor bănci, la cîte miliarde de euro ajung în nişte autostrăzi şi şosele de chirpici, dosarele transferurilor n-au cum să producă mai mult de două-trei luni de temniţă grea cu suspendare. Şi cu scuze pentru deranj, de la guvernările viitoare.