Ultima soluţie, înc-o restituţie
Piţurcă a jucat la două capete şi i-a ieşit. Bravo lui!
Statul i-a restituit lui Victor Piţurcă „naţionala”.
Dar nu statul de drept, ci statul la rînd, statul în espectativă. Mai bine zis, statul la cotitură. Soluţia cu Piţurcă din […]
Piţurcă a jucat la două capete şi i-a ieşit. Bravo lui!
Statul i-a restituit lui Victor Piţurcă „naţionala”.
Dar nu statul de drept, ci statul la rînd, statul în espectativă. Mai bine zis, statul la cotitură. Soluţia cu Piţurcă din nou la „naţională”, după ce a fost jignit masiv în două rînduri, nu vine de la Mircea Sandu. Vine de la conjunctură. Mircea Sandu l-a solicitat cu nasul în pămînt pe Piţurcă, nu ca o ultimă soluţie, ci pentru că nu mai avea nici una. Să pupi acolo unde ai scuipat, nu-i niciodată o rezolvare. E o înfrîngere. Revenirea, într-un moment de criză în absolut, figura ca soluţie doar în foarte elaboratul scenariu de aşteptare al fostului şi actualului selecţioner Piţurcă.
Nu trebuie să căutăm explicaţii de dedesubt, cînd ele sînt toate la vedere. Una din definiţiile talentului spune că talentul e atunci cînd n-ai încotro. Mircea Sandu a dat acum o probă de mare talent: n-a avut nici un încotro.
Faptul că a fost ultimul de pe lista de 8 candidaţi ai lui Mircea Sandu a reprezentat pentru cel mai chibzuit, mai orientat şi mai coerent în idei şi în acţiuni dintre antrenorii români, pe numele său Piţurcă, un motiv de relaxare. Cînd a declarat că a dorit „naţionala”, Piţurcă n-a spus ce era mai important, şi anume că o dorea numai în aceste circumstanţe, de om al ultimei soluţii. Tot ce va decide şi va izbuti în mandatul de acum, va decide şi va izbuti în condiţia de om liber, care are de cîştigat mult şi nimic de pierdut. Astfel stînd lucrurile, de ce să se fi simţit Piţurcă jignit pentru anonimul loc 8? Jignitor ar fi fost un loc 2 sau 4, pe lista lui Mircea Sandu. Locul 8 nu era ultimul, era, de fapt, nici un loc. Piţurcă a reprezentat o soluţie în mintea gazetarilor. Şi, bineînţeles, în mintea sa.
Dacă Piţurcă termină prost campania, începută mai mult decît prost de Răzvan Lucescu, nu-l culpabilizează nimeni. Doar n-o să-l facă răspunzător de eşec cei doi naşi de cruce care au garantat eşecul. Dacă va califica „naţionala” la Euro – iar eu, unul, am motive bune să cred că va reuşi – devine invulnerabil ca tehnician de elită tot restul vieţii. Imposibil nu e. Însă e genul de posibilitate mai aproape de miracol decît de raţiune. În ambele situaţii, Piţurcă are cale liberă pe mai departe. Singurul, din cei 7 de dinaintea lui pe lista disperării, cu drum deschis şi cu un maximum de libertate în decizie. Piţurcă a jucat la două capete şi i-a ieşit la trei. Ceilalţi 7 aveau o şansă mică la un capăt, şi pierdeau triplu.