O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Antrenorului Popa, de la ACS Poli Timișoara, îi pare sincer rău că a câștigat meciul de Cupă, care l-a obligat apoi să mai joace unul cu FCSB

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la fotbal e o corvoadă, când nu e de-a dreptul o pagubă.
O competiție care nu duce nicăieri, fără public în tribune și cu niște transmisii tv „de serviciu”, în care comentatorii vorbesc, de fapt, despre alte meciuri decât acelea de dincolo de gard, din băltoacele de la Slobozia și de pe gazonul de la Afumați.

Antrenorul Popa a mai zis un adevăr: Cupa nu aduce în față niște jucători de la cluburile mici, care altfel n-ar mai avea prilejul de a fi văzuți de cluburile mari, ci îi bagă-n spital câteva etape. În Cupă, pare să se fi dat de tot liber la coate-n ceafă și tălpi la gioale. În Cupă, arbitrii fluieră golăniile astea de patrimoniu din trei în trei, nu din două în două, ca în campionat. Altfel ar trebui să dea afară jumătate din fotbaliști, încă din prima repriză!

În Cupă, patronii din prima ligă pregătesc lepădarea de niște jucători cumpărați la marea ignoranță, trimițându-i, așa, de-ai dracului, să mai arate și acolo ce și cât nu pot. Un Golofca e convins că „s-a scos” cu un gol primit în dar de la un fundaș advers, care n-ar fi trebuit să se afle în teren.

Cei trei jucători care și-au bătut joc de tot chinul de 120 de minute al lui U Cluj în meciul cu Dinamo, ratând ca pe maidan penalty-urile de departajare, ar trebui să se decidă: ori au făcut-o cu un dinadins, ori așa sunt ei de la natură, niște ăia din liga a șaptea, nimeriți din greșeală-n greșeală în a doua.

M-am uitat tot meciul, ca la biliard, cum lovesc fotbaliștii ambelor formații mingea și m-am întrebat dacă statistica tipurilor de erori doar cu mingea la picior, din toate meciurile unde acestea ar putea fi contabilizate, n-ar arăta mai bine decât toate declarațiile și cronicile de etapă, unde nu merge deloc fotbalul nostru.

Nu merge bine începând cu lecțiile de căpătâi. Puștimea e selectată, pentru mai departe, după ce nu mai e nimic de făcut cu niște reflexe de bază. Pregătirea fizică e tot atât de folositoare ca la un scundac de 1,50 m, care trebuie întins de un preparator ca să ajungă la 1,80. Toți cei trei neisprăviți de la U Cluj au lovit mingea cu burta înainte, ca veteranii!

Cred că o astfel de analiză a meciurilor, la jocul individului cu beșica, la înmulțirea „assist”-urilor trimise-n copaci și la baloanele aruncate aiurea „pe repede înainte” ar fi mult mai adecvată situației decât părerile de etapă despre soarta antrenorilor și filozofoaia unui Meme pușcărie.

Nu trebuie să te pricepi la fotbal, ca un observator de profesie, e destul să știi să numeri până la o mie ca să înțelegi că nu poți face performanță cu niște picioare care dau în minge cu aceeași ardoare criminală cu care dau, ca la răzbunarea prostului, și-n tendoanele adversarilor.