Păreri pe banii altora

Unul dintre cei mai activi comentatori din media ai vieții stadioanelor, citit nu numai pentru stil, ci și pentru proprietatea opiniilor, zice despre Hagi că "nu e primul sportiv care compromite cu gura lucrurile bune pe care le-a izbutit cu alte părți ale corpului".

Tot dânsul conchide că Hagi face parte „din grupul celebrităților care pretind, în numele a ceea ce ar fi făcut, vezi Doamne, pentru România, abonament la răsfăț și recunoștință, iar uneori la privilegii și concesii”. Ce m-a sesizat în textul confratelui gazetar nu a fost atât vehemența acuzelor, mai potrivită cu meseria de procuror decât cu aceea a unui ordonator de opinie, cât cauza care l-a inflamat: jucătorii vânduți de Hagi și mai ales cui. Supărarea pe Hagi era, de fapt, în secundar. În principal, chiar dacă nu în mod deslușit, părerile priveau banii, adică afacerea lui Hagi, și – vezi Doamne !!! – imoralitatea de fond a unor vânzări.

În lumea capitalului și, în general, în lumile mai așezate economic, regula e să n-ai păreri pe banii altora. Să ai păreri numai pe banii tăi. Nimeni nu scrie la noi despre locurile de muncă pe care le creează fotbalul. Hagi, cu banii lui, mulți sau puțini, dă de lucru la multă lume. Nu numai la zecile de angajați ai clubului. Deși puțini ar cinsti acest lucru la importanța pe care o are, chiar și televiziunile care transmit meciurile Viitorului au de lucru pentru că există Viitorul. Iar ca să mergem cu ideea mai departe, câștigă un ban și are de lucru și gazetarul care scrie că Hagi nu vinde corect jucătorii.

Fotbalul dă de lucru la zeci de milioane de cetățeni ai planetei. Sistemul mondial al sporturilor dă de lucru la o lume întreagă, de ale cărei dimensiuni ne-am da seama doar dacă ne-am propune să cunoaștem și investițiile în industriile sporturilor. O anume stabilitate a sistemului induce în noi convingerea că așa trebuie să fie el, stabil și productiv, ignorând problemele de toate naturile ale investitorilor. Sigur că investiția în ghetele fotbaliștilor de la Viitorul nu este un subiect de prima pagină, dar numărul de angajați în producția mondială de ghete este.

Un român neamț, cu afaceri în construcții ce dădeau de lucru la câteva mii de muncitori, maiștri, ingineri și administratori, mi-a spus că numai angajații lui au un somn odihnitor, că el și când doarme muncește cu banii. Când te pripești, de dragul unui „spirit de glumă”, și conchizi că un Hagi „compromite cu gura lucrurile bune pe care le-a izbutit cu alte părți ale corpului”, e bine să observi că Viitorul a fost izbutit, într-adevăr, cu o parte a corpului care se cheamă cap, că o investiție nu se controlează cu picioarele și nici cu coatele. Și că în afacerea fotbal, ca de altfel în toate afacerile care dau locuri de muncă, dacă nu e respect pentru toate părțile corpului, nu e respect pentru om.