Ce aflăm noi de fapt și ce înseamnă aceleași lucruri pentru ei

Noi, cei care citim cu sufletul la gură veștile din tenis și ne bucurăm la fiecare pas mai departe pe care-l fac ai noștri, ne-am bucura și mai mult dacă toate aceste detalii de parcurs, privind calificările și victoriile de […]

Noi, cei care citim cu sufletul la gură veștile din tenis și ne bucurăm la fiecare pas mai departe pe care-l fac ai noștri, ne-am bucura și mai mult dacă toate aceste detalii de parcurs, privind calificările și victoriile de traseu până spre finale, ar avea același înțeles ca pentru ei, sportivii.

Pentru ei, pentru sutele de jucători din prima mie care contează, turneele înseamnă în primul rând banii puși la bătaie, fiecare joc către semifinale și finală însemnând tot bani, adversarii pe care-i întâlnesc însemnând și ei nu doar un număr în mia de bază, ci banii pe care aceștia i-au adunat urcând joc după joc în acest clasament. Astfel stând lucrurile, nu se poate spune că ne bucurăm greșit la succesele performerilor noștri, doar că bucuriile lor au și o altă unitate de măsură. Noi ne bucurăm toți în același chip, simțindu-ne răzbunați pentru necazurile din alte sporturi.

La fete – și vorbim despre ele, fiindcă aici participările și victoriile lor au un marcaj financiar impresionant – în participarea la multele turnee ale anului, contează mult sumele pentru care merită să te bați și, totodată, sumele pentru care nu mai merită să te ostenești. Fiindcă semifinalele și finala la un turneu oarecare, cu premii mai degrabă mici, îți pot consuma mult din energia pe care ar fi s-o investești în următorul turneu, cu premii mai mari.

Ideal ar fi, deși nu și oportun, ca atunci când e anunțată participarea sportivelor noastre la un turneu să avem și un desfășurător al câștigurilor lor pas cu pas. Am realiza astfel câteva din explicațiile reale ale unor abandonuri sau înfrângeri cu un grad foarte mic de probabilitate. În tenis, locul întâi în marele clasament pe puncte poate fi doar o chestiune de săptămâni, dacă nu chiar de zile. Inconvenientul acestui loc unu e că toată lumea află când cazi pe doi și faptul suportă tot felul de comentarii, pe când locul doi poate deveni trei sau cinci – și invers – de la o săptămâna la alta, fără să fie o dramă. Aici e fericirea financiară, între locurile doi și zece, întrucât totul e adunare, nu scădere.

Când suferim că nu avem și o reprezentare pe locul unu, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva suferim alături de interesele globale ale marilor noastre performere în tenis. Am suferi și mai aproape de cauzele individuale și de adevărurile colective din lumea tenisului dacă, în paralel cu punctajul primelor o mie de nume, am avea și un totalizator la zi al câștigurilor acestora. Am înțelege ce semnificație au câștigurile de la locul doi la zece și ce extraordinară faptă sportivă e recordul Simonei Halep, acela de a fi cea mai îndelungată prezență în top 10. O excursie de o lună, două pe primul loc nu se compară, la plusul de notorietate și de autoritate profesională, cu extraordinara ei constanță pe secvența doi-zece.