Nicio masă fără pește oceanic!

Astăzi trăim vremurile unui alt îndemn. Nicio zi fără Gigi Becali!

Înainte de 1990, la plecarea din Gara de Nord și la sosirea în Gara de Nord, călătorii erau alertați de un panou publicitar, foarte probabil singurul din țară de dimensiunile acelea uriașe, cu un îndemn ce aducea a ordin de front: Nici o masă fără pește oceanic! Adevărul era că flota noastră de pescuit era încă a noastră și că nici nu era nevoie de reclama aia, fiindcă toate „Alimentarele” altceva decât pește oceanic nu aveau niciodată din belșug. Piața fotbalului din aceste zile suportă și ea în subînțeles o realitate cu parfum de comandă: Nicio zi fără Gigi Becali!

Nu e nici bine și nici rău. E inevitabil. Mai bine zis, e o soluție cu o mulțime de implicații, cât timp e singurul patron care nu obosește alertând media și publicul fotbalului cu vești de toate naturile de la FCSB. Ca să fie consum trebuie să fie și producție.

Ca să realizăm ce înseamnă pentru un club publicitatea, nu contează dacă e onorantă sau doar senzațională la ofertă, și care sunt beneficiile ei, unele rezultând chiar din acel gen de exces ce devine presiune pe creier, e destul să ne imaginăm ce-ar fi nu doar vara transferurilor fără informațiile de prima pagină de la Becali, ci și campionatul! Vin iarăși și zic: nu știu dacă e bine sau e rău, dar ceea ce poate să ne pară pe moment un exces în marginea insuportabilului e și din cauza penuriei de informații interesante de la restul echipelor. Normal ar fi fost ca de la nou-promovate, ca și de la formațiile care s-au salvat în ultima etapă, să avem o revărsare de vești. Ca să nu intre pe poarta principală a fotbalului fără identitate.

Oricât ar fi de strâmtorate unele cluburi, prima lor grijă ar trebui să fie un comunicator cu simțul momentului. Nu-s lesne de găsit, însă cine chiar caută găsește! La FCSB, el e chiar Becali. Nu e atât de spontan și de vulnerabil la unele ziceri pe cât pare. Repezelile lui au un control într-o experiență de viață și de piață care le fac investiții. Se spune că metoda prin care obții un profit substanțial, oricât de greșită ar fi să li se pară altora, nu e doar cea mai bună, e unica. Dacă luăm aminte, fără sentimente de fani, la gălăgiile lui Becali, observăm că omul are un câștig și când pare că pierde. Toate transferurile ratate, socotite laolaltă, au dat la scadență un câștig, mai mare decât transferurile reușite, dar fără niște dimensiuni publicitare semnificative ale altor cluburi.

Medicii, când discută un caz clinic interesant, nu uită să spună și că tot ce-i foarte interesant e mai bine să li se întâmple altora. Sigur că orice relație cu Becali e atât de interesantă încât trebuie să caști ochii cât cepele, dar nu e și obligatorie. Trebuie doar să ții cont de trecut și să vezi dacă tot ce-ar fi să câștigi din ea nu e cumva o pierdere! Altfel spus, oricât ar fi de isteț în afacerile cu fotbal domnul Gigi Becali, nu strică să te gândești de zece ori înainte de a socoti că-l poți păcăli. Soluția, prin urmare, nu e ce face și ce zice Becali, e cât, ce și cum faci tu cu echipa ta! Discreția pe piața verii e tot un fel de retrogradare.