Titlul, la Tribunalul Publicului

Nu trebuie să se ajungă musai la TAS, la MAX sau la WAX pentru a ști cine a câștigat titlul în Liga 1 la fotbal și pe ce bază regulamentară

Cauzele și tâmpeniile care amână anunțul oficial despre clasamentul final al campionatului nostru de fotbal sunt atât de românești, încât soluțiile trebuie să devină și ele din realitatea adeseori absurdă a competiției, nu din afară.

Dacă fotbalul se joacă mai mereu cu tribunele goale, logic ar fi ca în configurarea clasamentului să conteze numărul de spectatori din tribune și ratingul tv. Altfel ne trezim cu un FC Voluntari campioană disputându-și la TAS întâietatea într-un proces cu alde niște FC Scornicești sau Flacăra Moreni, trezite din morți de democrație.

Tot logic ar fi ca punctele din clasament să aibă o susținere legiferată în plata la timp a contractelor. Adevărul ori mai bine zis unul din adevărurile de căpătâi ale căderii fotbalului nostru e haosul și șmecheriile naționale din contracte și plăți. Echipa din Iași se bucură ca și cum ar fi devenit campioană, deși e doar prima clasată în play-off și e neplătită de trei luni. Cu astfel de motive, mai multe motive de a se bucura ar avea ultima clasată, neplătită de jumătate de an.

O departajare, care privește direct generațiile de schimb, ar putea avea drept criteriu, unul agreat și de un public mare, numărul cel mai mic de străini din lot. De asemenea, ar putea conta și media de vârstă a lotului și a primilor 11 jucători folosiți cel mai mult. Fotbalul cu terminați poate fi amuzant doar pentru tribunele cu 514 spectatori plătitori.

Acolo unde sunt plătiți în neștire și cu bani mulți niște jucători care intră doar câteva minute din când în când, ar trebui să funcționeze o prezumție de inginerie fiscală. Când plătești pe minutul jucat cât plătesc alții pentru un meci câștigat rupându-ți oasele 90 de minute în teren, ceva e în mare neregulă.
Deși pare aiurea, o medie de înălțime a lotului și una a primilor 11 jucați tot timpul ar dezvălui erorile de patrimoniu din selecția juniorilor. E un fapt că în campionatul nostru golurile cu capul sunt puține fiindcă și capetele lungi sunt puține.

Un clasament al numărului de antrenori rulați an de an de echipele noastre ar fi relevant pentru lipsa de viziune a patronilor de echipe și a angajaților lor. Ca să nu mai vorbim de faptul că lotul de antrenori cu nume, rotiți cu frenezie la prima ligă, n-ar face față în Liga a 2-a. Și știm asta din faptul că, precum selecționerii naționalei au ajuns la vârf fără să-și dovedească priceperile la bază, tot așa se preumblă prin prima ligă niște terminați a căror legitimitate vine din aceea că știu să salveze echipele de la retrogradare.

Au urcat sus pe scara fără nicio treaptă, numai ei știu cum. Iar dacă am face un clasament cu echipele pe care aceștia le-au retrogradat, plătiți fiind să le salveze, am avea și o mai bună înțelegere a neroziilor din hotărârile și regulamentele Ligii. Cei care le întocmesc sunt tot niște specialiști în salvarea de la dezastre.
În fine, n-ar fi lipsit de relevanță un clasament al mașinilor și al ceasurilor din dotarea primilor 11 jucători, dar și din dotarea tuturor jucătorilor din loturi, ca să înțelegem ce-i doare pe fotbaliști și ce așteaptă ei de la viață. Nu că am avea dreptul la păreri pe banii lor, dar nu strică, la deslușirea motivelor pentru care s-au făcut fotbaliști, și care e considerația pe care o au pentru public, vizavi de o mașină de fițe și un ceas de neam prost, mai scump decât o mașină de fițe.