Fotbalul, o țară mondială

În fapt, tot ce este o afacere la nivel planetar nu mai suportă niciun control de nicio natură în nicio țară

Orice mondializare e o țară virtuală cu care guvernele tratează la nivel de puteri, de cele mai multe ori de pe o poziție de subordonare. Dacă o multinațională decide să plece de la o zi la alta din România, economia noastră va suferi prăbușiri tectonice, iar dacă o cârdășie de multinaționale vrea să pedepsească un guvern mai greu de supus, țara intră în comă financiară.

Deși mafia fotbalului, instituționalizată la nivel mondial, pare acum atacată din toate părțile, aceste atacuri nu vin din partea unor state, ci dinspre niște organizații de tip detectiv, care nu au și puterea de a sancționa, de a igieniza fotbalul. Afânează o materie fetidă și atât. Nu trebuie să fii neapărat un cinic ca să observi efectele euforice la marele public consumator și plătitor de fotbal.

Acest public aplaudă anchetele ce aduc a meciuri internaționale cu mafiile cam cu aceleași satisfacții fără impact asupra rezultatului final cu care aplaudă sau huiduie partidele din campionatele naționale. Aplaudă și huiduie și pleacă acasă rezolvat la sentimente, iar treburile de dedesubt ale campionatelor se decid tot la casele de pariuri, prin înțelegerile între patroni și prin cumpărarea arbitrilor.

Aceste anchete cu „bombe” de prima pagină primesc titluri ce par să anunțe niște mari prăbușiri de sistem, dar dacă ne întoarcem în veac vedem că finalizarea lor se bucură doar de niște titluri banale în subsolul unor ultime pagini.

Scandalurile fac, paradoxal, forța multinaționalei numită fotbal. Iar precizarea „paradoxal” trimite tot la procesul de adormire a marelui public. Fotbalul fără paradoxuri, adică fără mistere negre și scandal, nu scoate bani.

Normal ar fi ca toată lumea să discute cu superlative victoria Mioveniului în meciul de Cupă cu Steaua. Superlativele merg însă tot la „marele perdant”. Prezumția de scandal la Steaua e ceea ce interesează, nu sârba pe loc a câștigătorilor din liga a doua. Cât privește necazul lui Hagi cu transferurile, avem din nou dovada atotputerniciei acestei țări independente numită Fotbalul afacere : vinovați sunt cei luați de val, nu cei care declanșează tsunami-urile.

Odată intrat în Fotbalul afacere, poți ieși din el nevinovat doar prin excepție. Când treci printr-o odaie plină de rahați – spune un vechi proverb asiatic – chiar dacă nu calci în niciunul, când ieși afară tot puți.