Afaceri cu obloanele trase

Ce se ascunde în spatele poveştii misterioase Astra?

Mă găseam într-un sat din Maramureș cu bărbații plecați cu lunile la mină, când, pe la miezul nopții, am auzit dintr-o casă cu obloanele trase peste ferestre niște strigăte și chirăieli ciudate, care puteau însemna orice. Primarul m-a lămurit că, din când în când, femeile lipsite de bărbați se adunau în câte o casă, trăgeau obloanele și se distrau toată noaptea, dar cum o făceau nu știa nimeni. Mi-am amintit întâmplarea aflând că Astra Nicolae, pe numele ei de afacere cu obloanele de mai multe ori trase Astra Ploiești, Astra Giurgiu și Astra Șumudică ar putea deveni Astra Galați. Deși mai simplu ar fi fost să se cheme Astra Urziceni ori, cu un plus de inspirație financiară, Astra Chiajna ori chiar Astra Voluntari.

Afacerile demne de acest nume, fie și în fotbal, au două imperative: durata și câștig pentru toată lumea care investește în ele. Când numai unii câștigă, iar alții pierd, e vorba de „tunuri”, adică de niște cacealmale nu foarte diferite ca idee de jocurile acelea piramidale. Principiul lor este : Lovește și fugi! La Galați, Domnul Nicolae l-ar avea de sfetnic Lovește și fugi! pe un alt domn, fost primar și fost patron de tun, ca să nu mai vorbim de o consultanță la cel mai înalt nivel, direct din pușcărie, de la ultimul mânuitor de obuze al Oțelului, Adamescu.

De dincolo de obloanele trase tot timpul ale afacerii Astra răzbesc tot mai des amenințări cu demisii, amânate de lichidarea bucată cu bucată a lotului. La Astra intră bani, pentru că echipa e totuși campioana la zi, se vorbește chiar de un noroc oficial de 10 milioane de euro, noroc rezultând din condiția de campioană și de participantă la tombola cu premii a Europei, dar ce se întâmplă cu acești bani, dincolo de obloanele trase tot timpul, foarte probabil că nu vom afla niciodată, cum n-o să știm nici de dedesubturile unor echipe-tunuri care au reușit să nenorocească un campionat ce abia începea să se restructureze pe regulile afacerilor durabile și cu toată lumea la câștig, cum e astăzi Steaua. Mai bine zis, cum e astăzi numai Steaua.

Una din zicalele valabile nu numai în afaceri spune că poți păcăli un om o dată, poți păcăli mai mulți oameni o dată și chiar de mai multe ori, dar nu poți păcăli tot timpul pe toată lumea. De unde și întrebarea : dacă Astra n-a avut public la Ploiești, dacă n-a reușit să adune decât niște sute de plătitori la Giurgiu, ce public speră să adune o astfel de formație tip izmană pe călător la Galați ? Iar dacă nu la Galați, de ce nu și la Zăpăciții din Vale, comuna aia celebră pentru că are singurul stadion din lume răsturnat pe un deal?