Fotbalul e un fel de Parlament

Steaua e un fel de PSD, iar Dinamo opoziţia liberală

Faptul că Steaua a adus 12 jucători de la alte echipe și din străinătăți,  transferând ori pur și simplu primenindu-se de un întreg lot de 20, m-a trimis cu ideea la mișcările din Parlament, din campionatul politic aflat și el în plin sezon de veniri, plecări, vânzări și cumpărări. E de ajuns să te întrebi dacă poți considera în paralel problemele primei ligi și ale campionatului cu problemele dintotdeauna, dar și cu acelea ale zilei din viața politică românească. Răspunsurile vin parcă de la sine. Steaua e PSD-ul fotbalului nostru, Dinamo e opoziția liberală, iar celelalte echipe sunt niște partide de toată condiția, unele cu un nume de durată, altele cu forfoteli de un an, doi, dar toate existând în derivă, prin raportare, prin nădejdi, interese și ambiții la cei doi poli istorici, Steaua și Dinamo.

Mișcările tectonice din lotul Stelei au ceva din reorganizarea tumultuoasă din ultima vreme a lotului parlamentar PSD. Nu greșim deloc dacă folosim în comentariile la perioada aceasta de transferuri și achiziții din fotbalul Primei Ligi termenii luptelor din politică și nici invers, dacă cercetăm vânzoleala din aproape toate echipele cu dicționarul vieții politice în anii electorali. Tot de ciolan e vorba și cam tot de același gen de alianțe și încontrări, la vedere sau de subsol. Dacă am putea fi martori la discuțiile ce conduc la semnarea contractelor, am avea și mai multe motive să credem că la fel se petrec lucrurile și pe piața jocurilor politice. Numai că în fotbal costurile sunt publice și fiscalizate și devin o chestiune de priceperi profesionale, pe când în politică ele sunt monitorizate în secret doar de DNA și nici de DNA toate.

Nu e nevoie de prea multă imaginație ca să ghicim de ce un fotbalist e anunțat ca și transferat 99% la un club ca în ziua următoare să-l aflăm semnând cu un club inamic. În fotbal însă șantajul e parcă mai de înțeles și nici nu e șantaj sută la sută, e un mod tradițional și cu o bază în politicile pieței de suflete întru obținerea unui preț mai bun. În fotbal, mandatele sunt scurte, iar dacă nu reușești să acumulezi capital în cele câteva transferuri la cluburi-partide de toată mâna, ai terminat-o curând cu toate, cu viitorul, cu meseria, cu gloria. De aceea și tranzacțiile din fotbal, indiferent cât de morale sau imorale pot ele să ne pară, sunt mult mai cinstite decât cele din campionatul politic.

Și fotbaliștii vând meciuri, și patronii aranjează niște transferuri de puncte, se dau și aici tunuri, dar toate astea țin de naturalul de când e lumea al bătăliilor sportive. Iar dacă ne-am dedat la acest paralelism vulnerabil între campionat și Parlament, e momentul să observăm că aici el se oprește. Un sondaj de opinie privitor la încrederea românimii în campionatul nostru, așa cum este el acum, în disperare, ar dovedi foarte probabil mai multă credibilitate decât în clasamentul la zi al politicii.