Un penalty cu suspendare și altul cu executare

La rece, o întrebare: de ce a fluierat aşa cum a fluierat Marius Avram la fazele de penalty în finala Cupei Ligii?

Ca să înțelegem mai bine ce-i Justiția mare în România și cum funcționează nu trebuie să asistăm la niște procese de corupție faimoase. E destul să vedem câteva meciuri cu miză, dar și unele fără nicio miză arbitrate de Marius Avram, adică de fiul și purtătorul de păcate în biografie al fostului șef de la CCA, Vasile Avram, șef condamnat la 3 ani cu executare pentru luare de mită în formă continuată și corupție de rang județean.

La finala Cupei Ligii, Marius Avram a decis asupra a două faze de penalty, una cu suspendare, pentru Chiajna, și alta cu executare, pentru Steaua. Și nu oricum, ci în două conjuncturi cu efect previzibil asupra scenariului ce trebuia să impună câștigătorul.

N-are sens să facem acum speculații în trecut, altfel spus ce-ar fi devenit finala dacă primea Chiajna acel penalty în prima repriză și ce-ar fi devenit departajarea prin penalty, după 120 de minute de joc sterp de vacanță, dar cred că a venit vremea să ne întrebăm DE CE a făcut-o mititelul. De ce a fluierat atât de prostește Marius Avram o decizie de ultimele minute pro Steaua când nimeni de la Steaua nu l-ar fi anatemizat dacă n-o forța?

În afară de prezumțiile care ne-ar obliga la probe și la unele complicații penale, cum ar fi o răsplată sau respectarea unor obiceiuri de familie, avem și una cu destul temei în tot ce știe Marius Avram că n-ar trebui să se știe despre promovarea sa în fruntea arbitrilor noștri. În frica de ce s-ar putea afla, la o cercetare largă și lungă, de tip Tolontan, și de nevoia dublată de umilință a lui Marius Avram de a-și anunța disponibilitatea la patronii cei mari din prima ligă.

Aici e cheia situației, că Marius Avram putea obține o notă de trecere fără să fie arătat cu degetul de nimeni, însă a procedat la o lașitate de întâmpinare. Un gen de lașitate cu strigare.

Gigi Becali are el păcatele lui, dar n-o să-l pupe niciodată pe Marius Avram că s-a pus preș. La câți se pun preș ca să fie luați în seamă de Gigi Becali, cadoul lui Marius Avram – copios confirmat de Muniru când a zis că și-a făcut datoria prefăcându-se obstrucționat în careu – e aproape o jignire. Cum să-i oferi lui Gigi Becali, în fața a zeci de mii de martori în tribune, o astfel de șmechereală de maidan, care l-ar stânjeni cu niște întrebări publice? Cum să spere un alde Marius Avram la generoasa memorie a lui Gigi Becali când aromânul din acesta nu coboară niciodată la ceva ce nu numai că nu-i trebuie, dar care l-ar putea obliga cândva, fără să știe când, cât și cum?

Vedeți, dar, la cât efort și la câte răsuciri în psihologia de judecător în fotbal obligă talentul la lașitate?