Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Patriotismul de tribune

Într-un motto la piesa sa „Fizicienii”, Durrenmatt scria că fizica e treaba fizicienilor, dar că efectele fizicii ne privesc pe toți. Zicerea se potrivește și fotbalului și chiar cu un plus de provocare

Permalink to Patriotismul de tribune
sâmbătă, 18 iunie 2016, 9:12

Efectele fotbalului sunt vaste deși nu conștientizăm modul în care le suportăm. Sunt convins că mondializarea fenomenului fotbal e un fapt care îi preocupă pe șefii de state cu viziune planetară mai mult decât pe regizorii săi financiari.

Frustrările de toate naturile ale mulțimilor și ale unor excitați politici, care până nu demult duceau la războaie de toate întinderile, între țări și între continente, se detensionează în bună parte prin competițiile sportive cu milioane și miliarde de spectatori și telespectatori. Ne războim prin reprezentanți, ca pe vremurile din basme, când viteazul nostru ieșea în fața armatelor și lupta cu viteazul dușmanului, iar trupele de pe margini zbierau și trăiau confruntarea ca și cum s-ar fi bătut ele pe viață și pe moarte.

Când fanii ruși se bat cu fanii englezi, e bine să fii spectator la televizor, nu în stradă sau în tribune. De fapt, e mai sigur să fii spectator tv în foarte multe alte bătălii ale sportului.

Campionatele Europene nu mai sunt deloc doar europene, de vreme ce sunt transmise și trăite pe întreg globul. Patriotismul tribunelor românești în meciul cu Franța m-a obligat să mă gândesc, fără presiunea mulțimilor din jur, la ce-i cu adevărat NAȚIONAL și EUROPEAN în anul de fotbal 2016. Și asta pornind de la situația echipei noastre, singura în care joacă numai români get-beget.

Nu că n-am fi putut fabrica și noi niște parțial români din puzderia de străini ai campionatului intern, dar nu-i niciunul de condiția „naționalei”, iar cei câțiva care ar putea ajunge cumva în lot nu tânjesc la naționalitatea română. Vin, ne iau banii și pleacă. Suntem atipici până și în acest proces generalizat de diluare a identității naționale. Dar atipici cu un specific internațional acuzat în sensul că o fi ea „naționala” sută la sută daco-tracă, dar toți sau aproape toți daco-tracii noștri joacă în fotbalul ghiveci mondial.

Ideea acestui articol ar părea să fie una despre bine și despre rău. Omenirea însă n-are o direcție și o țintă. Nu știm dacă ce se petrece acum în fotbalul mondializat e un fapt de bine. Se întâmplă ceea ce este inevitabil, iar războaiele mondiale mutate în arene sunt o soluție la înmulțirea peste poate a populației. Să se bată tribunele între ele fie și cu morți și răniți și tot e mai bine decât un război Rusia – Germania.
Și ar mai fi o chestiune: trebuie să fii orb din patriotism să nu realizezi că pe seama sentimentelor tale oneste și fierbinți se umplu de bani nemunciți tot neamul de federali lacomi și că, oricât de onorabil s-ar descurca „naționala”, fotbalul intern e într-un faliment grăbit și cu o largă acoperire penală.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Giuliano (1 comentarii)  •  18 iunie 2016, 10:56

Domnule Tudor Octavian, îmi permit cu respect o observaţie vis-a-vis de remarca despre "fabricatul de români". Nici în celelalte naţionale, în 99,99% din cazuri, "străinii" nu sunt "fabricaţi" pe principiul "joacă la noi în campionat, e bun, hai să-l naturalizăm". Este vorba despre oameni care fie provin din familii de imigranţi dar s-au născut în acea ţară, fie au unul dintre părinţi de acea naţionalitate. Noi n-avem astfel de cazuri în lot pentru că n-avem imigranţi şi pentru că niciun jumate sau sfert de român din străinătate n-a fost curios să joace în naţionala României ori n-am fost noi curioşi de el.

ovidiu_3003 (71 comentarii)  •  18 iunie 2016, 14:10

Paragraful de la urma este cel mai bun paragraf pe care l am citit in ultima saptamana...spune un mare adevar ...ce ne facem cu aceasta nesimtire a federalilor ?

kkciosuldelahamangia (9 comentarii)  •  19 iunie 2016, 21:25

ati uitat de religie, care are acelasi rol cu politica si sportul.

amatorul (1 comentarii)  •  20 iunie 2016, 8:43

cam mondialist si polisemantic, asa cum ne-a obisnuit de mult distinsul (si distinctul de romani) autor, ca si mare pondere din redactie sau patronat; comentez doar o umbra de parere "Se întâmplă ceea ce este inevitabil, iar războaiele mondiale mutate în arene sunt o soluție la înmulțirea peste poate a populației.' O solutie mai simpla ar fi planningul familiar.

Comentează